Postat Maria
Tu nu spui tot timpul Adevărul. Tu nu îți spui tot
timpul Adevărul. Jumătate din timp nici măcar nu acorzi atenție la
ceea ce spui. Ceea ce spui pare să fie aruncat din gura ta de la
sine ca și când tu ești un înregistrator care înregistrează
indiferent ce se întâmplă. Înregistrarea poate fi numită
palavre.
Vorbești pentru că vorbești. Uneori se pare că ai o
alocație de vorbire zilnică sau săptămânală sau lunară. Ești în
alocație și umpli vapori cu orice apare de undeva. Nu știi de unde
vine. Ești un automat? Poți afla ce spui după ce ai spus. Nu există
înainte sau după sau un gând oferit. Tu ai vorbit. Astfel gura a
vorbit.
Este bine a fi spontan. Fii spontan în Adevărul tău. În
același timp nu există nevoia de a vorbi de dragul de a vorbi.
Vorba ta nu trebuie să fie o simplă umplutură spusă pentru a ocupa
spațiu.
Acolo se duce paralela dintre timp și spațiu, din nou,
ambele par a fi adevărate deși sunt ficțiune, ficțiune reciproc
observată ca toată lumea să poate spune: „Da, da, timp și
spațiu“.
Timpul și spațiul nu există. Ele sunt perpetuate peste
toți și se aderă la ele și sunt acceptate de toată lumea, la care
au fost de comun accord.
Cu toate acestea, Timpul pe Pământ nu este nimic mai
mult decât o simplă atingere a unui creion pe birou, iar spațiul nu
nimic mai mult decât un semn pe care îl face un creion pe birou sau
orice altceva. Ceea ce este de durată este conștiința, indiferent
de numele dat.
Ce durează preaiubiților? Ceea ce durează, de fapt, este
suspendat, dar nu și în timp sau spațiu. Ceea ce nu durează, de
fapt, atârnă pe o sârmă de rufe pentru ca soarele să usuce. Și,
totuși, eu sunt Soarele, și eu durez în același timp ce nimic nu
este demarcat în Infinit și Eternitate. Sunt eu demarcat? EU SUNT
înainte ca existența să fie lungită pe sărma de rufe a lumii. Cu
toate acestea, se poate spune că hoinăresc prin două sau mai multe
lumi. Sunt peste tot în timpul și spațiul care nu există, și totuși
EU SUNT.
Cum am ajuns la acest subiect, oricum? Și la ce subiect
suntem Noi? Oh, da, Adevărul în toate straturile sale. Adevărul nu
este altceva decât Adevărul. De aceea, eu sunt Adevărul. Eu sunt Un
Adevăr fără egal. Nu există nici un egal cu Adevărul. Există vin și
frunze și flori variate care alcătuiesc adevărul în lume. Chiar și
așa, faptul și Adevărul se amestecă. Există Un Adevăr și multe
subpoziții și distragere de la Adevărul deținut totuși ca
adevăr.
Ce ai spune la ce spun eu? Poate că vorbești fără sens.
Poate că vorbesc de umplutură, cum ar fi bumbacul sau acele arahide
Styrofoam. Uite cum Styrofoam în lume devine capitalizat, și
Adevărul trebuie să fie capitalizat manual și să stea în picioare
pentru sine. O marfă are prioritate. Cer Adevărul să aibă
prioritate față de disensiunile adevărului.
Există doar Un Adevăr și acesta sunt Eu. Și eu sunt
Adevărul tău, Adevărul real, unul și singurul Adevăr, Adevărul
despre ceea ce este de spus. Adevărul pe care îl spun nu are egal.
Este indefinit. Vorbește pentru sine. Nu este o prescripție pentru
a fi completată. Este Adevărul lui Dumnezeu. Este Adevărul ce îți
stă în față. Este Adevărul ce stă inerent în propria sa Ființă.
Adevărul stă singur și nimic altceva nu stă. Este Adevărul pur
nealterat. El bate în fiecare inimă. Bate și în a ta.
http://www.heavenletters.org
SURSA
