Nu știu alții cum sunt, dar mie când mi se îmbolnăvesc cățeii, nu-s mai bună de nimic până nu-i știu rezolvați. Și pentru că media de vârstă a găștii noastre patrupede tot crește, cresc proporțional și problemele de sănătate.

În luna Februarie am observat apariția unei excrescențe ciudate la baza caninului inferior a lui Buliță, unul din seniorii noștri. Părea ca o inflorescență de mici dimensiuni, dar l-am dus imediat la vet. La Biovet Făget. Acolo ne-am obișnuit de câțiva ani deja, fiind mai aproape de Turda și cumva mai comod pentru noi, dar și pentru câini. Plus că acolo eram trimiși mereu pentru radiologie, încă de pe vremea cu adăpostul. Am avut și veterinarul preferat, cu care am colaborat excelent și de care am prins mare drag, din păcate însă el a plecat în Uk. Și de atunci îi simțim al naibii de tare lipsa. Nu că nu ar mai exista și alți medici, dar ca în orice relație există simpatii - cu care colaborezi ușor și ți-e mai mare dragul să-i cauți, și există medici care preferă o relație distantă și rece, iar asta e cam greu de digerat, mai ales când e vorba de odoarele familiei, pentru care te dai de ceasul morții când au vreo problemă. Revenind la bătrânelul nostru, ni s-a spus că dacă nu-l deranjează, să-l lăsăm în pace. Am acceptat sfatul, pentru că - la vremea aia - într-adevăr nu-l deranja. Doar că, în timp, excrescența creștea văzând cu ochii, așa că am contactat din nou medicul și am fost chemați pentru teste. I s-au făcut analize de sânge, radiografii la plamâni (să se excludă posibile metastaze - așa prevede protocolul) și la guriță - pt a vedea dacă cumva a fost prinsă și falca (osul) de tumoră. Deja se folosea acest termen, de unde au început să se amintească și de un potențial malign. I s-au prelevat niște probe pentru examenul microscopic, au fost trimise la Facultatea de Medicină Veterinară pentru evaluare, iar de la momentul în care ni s-au transmis rezultatele, am început să am suspiciuni că nu s-a lucrat ca lumea. Când nu era malign, când totuși parcă era. Plus că tânăra doctoriță a mărturisit că o depășește cazul și i-am fost chiar recunoscătoare pentru sinceritate. Așa că ne-a sfătuit să mergem la Facultate, să căutăm un specialist.

Noroc cu vechile cunoștiințe, de pe vremea adăpostului, că în ziua de azi fără așa ceva ești cam pierdut. În orice domeniu.

De data asta am fost impresionată cât de frumos s-a lucrat pentru biopsie. Și cât de atent a fost medicul anestezist - un profesionist adevărat - care știe exact ce să facă, mai ales în cazul unui câine bătrân, unde riscurile sunt mari. Buliță și-a revenit ușor și bine. Timp de 3 săptămâni și mai bine am stat cu spatele strâns, în așteptarea verdictului. Când a venit, am simțit (la propriu) cum mi s-a luat o greutate de pe umeri și am putut, în sfârșit, să mă îndrept de spate. Tumora lui Buliță era benignă, o pseudotumoră de fapt, cunoscută sub denumirea de Epulis fibromatos. Imediat am și fost programați pentru operație, iar la începutul săptămânii ăsteia am trecut și de pasul acesta. Din nou cu bine!

Buliță se simte bine, e sub tratament cu antibiotice și spray bucal, pofta de mâncare nu i-a fost afectată deloc, iar el fiind un somnoros constant, nu arată nici o modificare de comportament din care să deduc că ar avea dureri sau ceva probleme.

Acum, toate articolele de specialitate menționează că tumora recidivează. Și că, în mod normal, se impune extragerea totală a dintelui în jurul căruia se formează formațiunea. Nu s-a procedat așa în cazul lui Buliță, dar nici nu eram în măsură să comentez. Oricum o să vedem în timp ce și cum. Oncoloaga ne-a spus că fiind deja bătrân, nu ne mai putem aștepta să mai trăiască trei ani. Asta nu avem noi de unde știi, dar am luat-o ca atare. După ce am trecut deja cu ceilalți bătrânei prin atâtea probleme înainte să-i pierdem, orice zi în care îi mai poți avea lângă tine fericiți și veseli, este o binecuvântare. De restul se ocupă forțe superioare nouă. Tot ce pot să sper e că vor trece ani până să i se refacă formațiunea, local sau în altă parte. Măcar să nu-l tot stresăm cu drumurile la vet și cu intervenții în gurița lui. Pofta de mâncare nu i-a scăzut defel, ceea ce e cel mai bun indiciu pentru starea de bine a unui animăluț. Dumnezeu să-l aibă-n pază și pe noi pe lângă el. ? Și pe ceilalți 4 care ne-au mai rămas ?