Legea e putere, cum spunea mentorul meu academic în domeniul studiilor statului de drept, profesorul Stephen Holmes. Iar justiţia va fi independentă atunci cînd se vor hotărî oamenii politici să o lase să fie independentă. Riscul e mare, şi cum s-a văzut în cazul lui Traian Băsescu, dacă nu eşti, tu şi ai tăi, impecabil, vei trăi să regreţi decizia asta. De asta Liviu Dragnea şi alţii nu vor să ardă arhiva SIPA şi să trăiască cu regretul după aceea. Mai bine trăiesc ei cu magistraţi şantajabili, că mai rămîne speranţa că sunt chiar ei cei care vor fi în poziţia de a şantaja. Cum au mai fost, că de fapt singura noastră dovadă despre folosirea arhivei SIPA provine din stenogramele PSD, publicate integral de Ziua în 2005. Și cu cît sînt judecătorii mai tineri, gen Camelia Bogdan, cu atît mai mici şansele că va exista ceva despre ei în arhivă. Ca şi la CNSAS, arhiva priveşte mai ales generaţiile anterioare.

Dar tot ca la CNSAS, nu serveşte la nimic, ba serveşte chiar la mai puţin. Sunt două probleme cu arhiva CNSAS. Unu, că e incompletă (SIE nu a dat toate documentele, de exemplu) şi parţial falsificată, chiar securiştii scriau o parte din documente, şi s-a dovedit că nu prea poţi crede cuvîntul unui securist contra lui Johnny Răducanu sau Lucian Pintilie, aşa cum toţi comuniştii minţeau şi se lăudau că au depăşit planul în rapoarte, la fel făceau şi ei. Doar nu vom trata rapoartele lor de activitate drept singurele rapoarte din comunism unde se spunea adevărul. Doi, că societatea noastră nu are un echilibru de putere care să permită unor oameni obiectivi să ajungă la managerizarea arhivelor, şi atunci, exact ca în Rusia, arhiva serveşte doar ca să execute comenzi primite de la diverşi interesaţi, deci face exact contrariul a ce ar fi trebuit pentru purificarea societăţii. La ce serveşte o arhivă CNSAS care după 27 de ani nu a făcut procesul manipulatorilor sociologi şefi – între timp ei i-au făcut doctori pe toţi generalii şi au umplut academiile şi catedrele cu oamenii lor -, dar îl extrage pe un informator mediu precum Kivu?

La fel e şi cu arhiva SIPA. Ea trebuia arsă demult, dar pentru asta o majoritate în Parlament trebuia să ia această decizie. Nu putem curăţa magistratura cu documente făcute de securişti şi atunci cel mai înţelept lucru este să o punem la adăpost de şantaje. Nu e o întîmplare că alte ţări ieşite din dictaturi sau conficte îndelungate, ca Grecia, au preferat să distrugă arhivele. Grecia nu e Germania, şi chiar dacă ar avea ei un om de imparţialitatea lui Gauck (eu cred că s-ar găsi), acela nu ar fi niciodată selectat să se ocupe de arhive. La noi a fost mereu bătălie pe locurile din CNSAS, şi cînd a fost riscul ca organizaţia să devină mai obiectivă sau mai independentă, Parlamentul i-a luat toate puterile, astfel că azi pare că nu mai poţi afla despre careva că e informator decît la pachet cu un verdict că nu a fost colaborator. E ridicol, şi ar trebui îngropată speranţa că de acolo vom mai afla vreodată ceva bun. Cine are de ştiut ştie, şi dacă de săptămîna trecută, de la textul meu Sociologii şi securitatea, nu au ieşit studenţii de la Sociologie în curtea facultăţii să ceară adevărul şi facultăţi fără securişti e pentru că nu le pasă.

Vrem să o luăm pe drumul CNSAS şi cu arhiva SIPA, a ajuns CNSAS un model de succes, care trebuie replicat? Nici vorbă. Ambele arhive ar trebui puse pe foc şi orice copii rămase declarate invalide. Cercetătorii vor plînge, dar au avut timp destul să scrie capodopere şi să ne spună ce nu ştiam, ajunge, mai ales că după numărul de citate nu a rezultat o literatură influentă.

Și cum, o să rezulte o justiţie independentă din magistraţi care aveau ceva la dosar? Chiar aşa. Mă ostenesc să vă tot spun din 2012 încoace că singura cale spre independenţa justiţiei este să nu îţi mai pese cine sunt judecătorii. Au legea, şi pe asta judecă, nu pe trecutul lor sau al altora. De asta nu contează cine a numit pe cine în Curtea Constituţională (şi uite că am avut dreptate, Curtea nu i-a dat lui Dragnea ce voia). În 2012, Curtea nu putea valida referendumul, sigur că era mai bine ca Băsescu să plece şi să nu fi fost reales, dar asta e viaţa, pe procedurile de atunci nu puteau face altfel, numărul de votanţi era sub cît cerea legea.

Agitaţia cu arhiva SIPA arată că oamenii politici încă mai speră să controleze politici magistraţii, în timp ce ţipă că au făcut-o alţi oameni politici sau serviciile. Chiar dacă SRI şi-ar fi copiat toată arhiva, declararea ei ca nulă şi a oricăror copii ca neautentice e singura cale spre viitor.