De câţiva ani, Ungaria cumpără clădiri istorice de pe teritoriul Transilvaniei. Astfel, statul maghiar a devenit proprietarul a zeci de imobile de patrimoniu din România, scriu jurnaliştii de la bzb.ro
Interesul guvernului de la Budapesta este în special pentru construcţiile care au legătură cu istoria Ungariei, mai ales din perioada glorioasă a regatului.
Majoritatea acestor clădiri sunt degradate şi necesită mari investiţii pentru renovarea lor. Deşi legea este de partea statului român, acesta a renunţat de fiecare dată la dreptul de preemţiune pentru a cumpăra aceste monumente istorice.

România s-a predat
Acum câţiva ani, Daniel Olteanu, pe atunci deputat PNL, făcea o declaraţie prin care atrăgea atenţia că „Ungaria cumpără monumentele de patrimoniu din România, pentru că statul român refuză să conserve istoria naţională”.

(…)

Concluzia este că, orice gânduri conspiraţioniste ar avea statul maghiar, principalul vinovat este statul român care îşi lasă de izbelişte clădirile de patrimoniu. Guvernul României ar putea să oprească „expansiunea” Ungariei foarte simplu, mai ales că legea este de partea lui, dar nu îi pasă.

Cine cumpără pentru Ungaria?
Cele mai multe clădiri de patrimoniu din România au fost cumpărate de Ungaria prin firma maghiară Manevi Zártkörű Részvénytársaság.
Dar, în luna aprilie a anului trecut, compania ungurească a înfiinţat, la Satu Mare, societatea Manevi Pro Transilvania SRL prin care a continuat cumpărarea de imobile de patrimoniu.
Firma sătmăreană, care se ocupă cu „închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate”, este reprezentată la noi de cetăţeanul magiar Zsanett Olah (născut la Ljubljana, în fosta Iugoslavie) şi administrată în prezent de cetăţeanul maghiar Robert Petras (născut la Braşov).

Înfiinţată în 1997 la Budapesta, Manevi Zártkörű Részvénytársaság este o companie de stat maghiară şi s-a aflat în portofoliul Magyar Nemzeti Vagyonkezelő (Agenţia Naţională de Management al Activelor din Ungaria).
Apoi, în anul 2018, a fost transferată sub autoritatea Ministerului Afacerilor Externe, intrând astfel direct în subordinea Guvernului Ungariei.
Manevi Zártkörű Részvénytársaság (Manevi Zrt) avea anul trecut un capital social de 102 000 000 forinţi şi 16 angajaţi.
Ţara vecină nu a ascuns că scopul înfiinţării acestei companii este de a sprijini, alături de o altă organizaţie numită Comitatus-Energia Beruházási, Kereskedelmi és Szolgáltató Zrt, demersul guvernului maghiar de a proteja clădirile cu semnificaţie pentru Ungaria, prin înfiinţarea „Fundaţiei pentru conservarea patrimoniului construit din Europa Centrală”.

Politică de stat
Demersul guvernului Orban a demarat în urma unei solicitări a Parlamentului Ungariei: “Pentru a realiza conservarea şi întreţinerea anumitor clădiri şi structuri din regiunea Europei Centrale care nu beneficiază de protecţie, dar au valoare culturală, istorică, artistică, arhitecturală şi sunt relevante pentru patrimoniul istoric, cultural, artistic al Ungariei, …)

La cumpărături în Transilvania
Prima achiziţie a statului maghiar a unei clădiri de patrimoniu din Transilvania a fost în anul 2018 când a cumpărat Hotelul Dacia din Satu Mare.
Inaugurat în 1902, hotelul Pannonia din Satu Mare a fost naţionalizat de comunişti după Al Doilea Război Mondial şi rebotezat Dacia. În 1995, a fost privatizat prin metoda MEBO şi foştii angajaţi au devenit acţionari. În 2007, clădirea a fost cumpărată de omul de afaceri Vasile Ţânţaş, contra sumei de 1,7 milioane de euro. Noul proprietar s-a angajat să o renoveze şi să o transforme într-un hotel de lux. Însă investiţiile au fost abandonate, iar clădirea a rămas în paragină.
Zece ani mai târziu, hotelul este scos la vânzare şi, după ce statul român renunţă la dreptul de a-l cumpăra, este achiziţionat de Manevi Zrt. cu patru milioane de euro.
Scopul statul maghiar prin această achiziţie a fost să redea clădirii strălucirea de altădată, şi să-i repună pe faţadă prima sa denumire, „Pannonia”. Deocamdată, finalizarea renovării clădirii simbol din Satu Mare se pare că mai are de aşteptat.
Apoi au urmat şi alte clădiri de patrimoniu care au intrat în proprietatea statului ungar.

Planul Koss, Aurescu și ardelenii

În 2019, a fost cumpărat fostul sediu al Primăriei Carei lăsat în paragină de câţiva ani (şi se pregăteşte şi cumpărarea fostei centrale termice) şi Hotelul Corona (fostul Korona) din Sighetul Marmaţiei.
În 2020, Hotelul Ferdinand din Haţeg (deţinut acum de firma înfiinţată în acest an, MTS Hotel & Property Management, al cărei unic proprietar este Manevi Pro Transilvania).

Ungaria marchează coș după Kos în Transilvania

Dar cel mai agresiv an de acaparare a clădirilor istorice de către guvernul Ungariei a fost 2021.
Anul trecut, a fost cumpărată Casta Teleki din Baia Mare, Hotelul Ardealul (Crucea Albă) şi Teatrul Vechi (Hirschl), ambele din Arad, Castelului Wesselényi din Jibou, judeţul Sălaj (printre puţinele imobile pentru care statul român a simulat că se foloseşte de dreptul de preemţiune), Hotel Parc din Oradea, Hotel Onix din Tuşnad, Hotelul Turist şi Vila Rază de Soare ambele de lângă Lacul Roşu, Hotel Casino din Borsec, toate din judeţul Harghita etc.
Iar în acest an, statul maghiar a mai pus mâna pe Hotelul Concordia din Târgu Mureş şi clădirea Alte Post din Sighişoara (fosta poştă a oraşului din timpul imperiului Habsburgic).

(…)

Slovacia se opune
La sfârşitul anului trecut, Ivan Korcok, ministrul de Externe al Slovaciei, a criticat public guvernul Ungariei pentru achiziţiile de teren şi clădiri de patrimoniu de pe teritoriul slovac prin intermediul unui fond de investiţii susţinut din bani publici. Adică aceeaşi activitate pe care statul ungar o desfăşoară de ani buni şi în România.
Ivan Korcok, a cerut şi lămuriri din partea omologului său în ceea ce priveşte achiziţia de clădiri de patrimoniu în zone din Slovacia unde trăieşte minoritatea maghiară.
Ministrul slovac de Externe a mai cerut public informaţii şi despre programul Ungariei privitor la renovarea de biserici în Slovacia.
La doar o zi după această declaraţie, presa maghiară anunţa că Guvernul Orban a renunţat la programul de 400 de milioane de euro prin care urma să cumpere terenuri agricole şi clădiri de patrimoniu în ţara vecină, Slovacia.