Cred că la sfîrșitul meciului cu România ceasurile elvețienilor au început să scîrțîie și să sughițe în semn de protest. Așa ceva nu s-a mai întîmplat în Țara Cantoanelor de cînd există!! Elvețienii, gomoși și plini de sine, au abordat meciul de parcă ar fi putut să joace cu paioane sau să joace numai cu jumătate din echipa de juniori. Au ales să joace cu prima echipă pînă cînd au priceput cu cine au de-a face. Individualitățile elvețiene (unii, elvețieni la fel cum eu aș putea fi socotit un congolez!) coborau din rîndul marilor echipe europene cu aerul că își șifonează tricourile.

Cît privește echipa noastră națională, a fost o caricatură. Fugea de parcă se ținea de chiloți. Atingea mingea cu ură și cu frică, de parcă trimisul în bălării ar fi fost singura idee de joc și salvarea ei. Și puii de cloșcă fugăriți de un uliu distr...