Cred că la sfîrșitul meciului cu România ceasurile elvețienilor au început să scîrțîie și să sughițe în semn de protest. Așa ceva nu s-a mai întîmplat în Țara Cantoanelor de cînd există!! Elvețienii, gomoși și plini de sine, au abordat meciul de parcă ar fi putut să joace cu paioane sau să joace numai cu jumătate din echipa de juniori. Au ales să joace cu prima echipă pînă cînd au priceput cu cine au de-a face. Individualitățile elvețiene (unii, elvețieni la fel cum eu aș putea fi socotit un congolez!) coborau din rîndul marilor echipe europene cu aerul că își șifonează tricourile.

Cît privește echipa noastră națională, a fost o caricatură. Fugea de parcă se ținea de chiloți. Atingea mingea cu ură și cu frică, de parcă trimisul în bălării ar fi fost singura idee de joc și salvarea ei. Și puii de cloșcă fugăriți de un uliu distrat ar fi fugit mai puțin penibil. Arăta ca o echipă alcătuită după un concurs televizat la care s-au calificat pe bază de bancuri și glume tot felul de bucătari, croitori, tinichigii și valutiști români. Sunt convins că o echipă a zidarilor români din Logrones sau din Castellon ar fi jucat mai cu ambiție și mai cu curaj decît vedetele lui Becali. Sunt convins că elvețienii s-au liniștit cînd au văzut cum ne împleticeam picioarele și cum nu știam spre care poartă trebuie să alergăm. La un moment dat, după finalul nebun al partidei, m-a colindat gîndul că asta a și fost strategia găștii Iordănescu, Stoichiță și Burleanu. Să arătăm ca niște proști și să le adormim interesul și ambiția.

Adevărul este că, la așa joc prosto-fotbal, elvețienii au crezut că rezolvă meciul și cu frîna trasă, că în buimăceala noastră ne mai dăm cel puțin un autogol dacă nu două și că scapă ușor. Au valsat tot meciul pe frica noastră de împiedicați și, la banii pe care joacă pe la cluburi, se pregăteau de vacanță.

Nu înțeleg ce-a fost în capul lui Moruțan. Și nici la ce s-o fi gîndit Pușcaș cînd i-a căzut mingea în cap. Asemenea centrări se dau în Brazilia și în Argentina, nu în Turcia sau în divizia secundă din Italia. Și nici la noi. Nu de alta, dar n-ai pentru cine! La asemenea faze, nu fuge nimeni după minge. Iar felul în care a făcut-o Mihăilă rămîne de antologie. Elvețienii se pregăteau de-o bere, iar ai noștri, de venit acasă pe jos, cînd Mihăilă s-a gîndit că a venit momentul să-și relanseze cota europeană în cinci minute.

România n-a dat niciodată două goluri atît de frumoase la sfîrșitul unui meci atît de penibil. Ca să nu mă acuze unii că sunt subiectiv, reproduc afirmațiile lui Gică Popescu, făcute după meci, la emisiunea de pe Prima TV:

„Băi Edi, tu nu știi ce înseamnă echipa națională! Nu poți să vii după meciul ăsta execrabil când putea să te umfle Elveția cu 7-0, să spui că vii pe drumul cel bun! Să spui că creăm valori! Care valori?
Băi băiatule, la echipa națională sunt rezultate! Să-i mulțumim lui Dumnezeu că i-a căzut mingea în cap lui Pușcaș.
Doamne ferește să fie ăsta drumul cel bun al echipei naționale! Nu grup, nu familie, rezultate! Ai făcut cele mai proaste meciuri din istoria națională. Lasă-l pe taică-tu să ducă naționala pe drumul cel bun dacă nu te simți în stare.
Astea sunt valorile pe care le creează Edi la echipa națională? ”

CORNEL NISTORESCU http://cotidianul.ro/

Foto: frf.ro