Plutonierul adjutant Gheorghe Cozmolici înțelege perfect ce înseamnă flăcările care mistuie totul. Ca pompier, a înfruntat această amenințare de nenumărate ori. Dar mai știe și ce reprezintă focul care încălzește — acela născut din omenie și grijă față de ceilalți. Acest fel de foc îl duce acasă, unde soția lui, Bianca, și cei doi copii, Agnes și Liam Alexandru, îl așteaptă.
Cu câțiva ani în urmă, două familii s-au întâlnit într-un bloc obișnuit din orașul Săveni. Vecini de scară, schimbau saluturi simple și aveau conversații de zi cu zi. O familie mică și una numeroasă — cu șapte copii, gălăgioși și plini de viață. Deși viața nu le-a fost ușoară, s-au sprijinit unii pe alții.
În urmă cu un an și jumătate, siguranța familiei numeroase a fost pusă în pericol. Proprietarul locuinței a decis să nu îi mai țină în chirie, iar teama de a fi pe drumuri a devenit copleșitoare. Șapte copii se aflau în pericol de a rămâne fără un adăpost.
Atunci, Gheorghe Cozmolici și soția sa, Bianca, au reacționat imediat. Ei aveau și doi copii și știau cât de esențial este să existe un loc sigur unde un copil să se întoarcă. Dintr-o omenie pură, au ales să le deschidă ușa.
S-au mutat la Vlăsinești.
Le-au propus să se instaleze în casa moștenită de la bunici, în comuna Vlăsinești. O locuință modestă, dar plină de căldură, care a prins viață grație râsetelor copiilor. A fost un gest născut din empatie, nu din dorința de a fi lăudati.
„Pentru noi, un copil trebuie să simtă că are un loc unde să se întoarcă, că este dorit și protejat. Casa din Vlăsinești nu este mare, dar este plină de viață. Atunci când auzi copiii zâmbind, știi că ai făcut ceea ce trebuia,” mărturisește Gheorghe Cozmolici.
De atunci, Gheorghe și Bianca îi vizitează frecvent. Îi ajută cu alimente, haine și dulciuri, dar mai ales cu atenție și sprijin. Legătura dintre cele două familii a devenit și mai strânsă atunci când au decis să-l boteze pe mezinul familiei, un bebeluș de doar două luni — un simbol al speranței și al unui nou început.
Moș Crăciun e… pompier?
Înainte de Crăciun, Gheorghe Cozmolici a revenit la casa din Vlăsinești împreună cu colegii săi de la Stația de Pompieri Săveni și cu Moș Crăciun. Nu au venit cu mâinile goale, ci cu daruri pentru copii, alimente și haine, aducând nu doar pachete, ci și bucurie, emoție și sentimentul că nu sunt uitați. Pentru cei mici, a fost o zi în care duhul sărbătorilor a prins contur prin gesturi simple și sincere.
Aceasta nu este o poveste despre eroi în uniforme, ci despre oameni care aleg să fie buni, chiar și în momente de greutate. Despre înțelegerea profundă că un copil are nevoie de mai mult decât un acoperiș — are nevoie de siguranță, iubire și stabilitate.
În casa din Vlăsinești nu este doar o familie numeroasă. Acolo se află bunătatea. Și dovada că, uneori, cea mai mare salvare nu este din flăcări, ci din lipsuri.