Unchiul Gheorghe şi balaurul sau Pacea de la Merişani

Unchiul Gheorghe, fratele mamei, era un uriaş blând... Atât de blând şi de uriaş, că se dădea de-a rostogolul mergând cu grijă mare să nu clatine uliţa prea tare, când călca de pe un picior pe altul... Uriaş, uriaş, dar nu prea înaltul. N-ar fi fost bine să-l urci pe cântar! Suliţa i-am văzut-o prima oară întâmplător. Aşa a fost să fie! Fusesem la râu să mă scald cu văru Cornel. Ne-a strigat