Sunt unsprezece ani de când Adrian Păunescu (20 Iulie 1943 – 5 Noiembrie 2010) a plecat să scrie îngerilor, pregătindu-i pentru revenirea pe pământul tot mai greu, unde am ajuns să nu mai știm nici să ne despărțim.

Eram de puțină vreme ajuns la Beijing, iar momentul trecerii marelui patriot și poet român a fost prima despărțire de țară trăită departe de România. Erau alte vremuri, încă scriam pentru Jurnalul Național, unde continua să reziste echipa condusă de Marius Tucă. Reiau textul publicat atunci sub titlul: 

Veşti triste primesc de acasă, acolo unde nimic nu se schimbă în bine, iar tulburarea pare să devină starea mentală generală. Veşti triste cum că marele Păunescu s-a stins, grăbit şi el să plece cât mai departe de...