De-o vreme mă tot întreb: până unde pot merge în politică, mână în mână, recunoştinţa şi compromisul? Până la pierderea totală a onoarei? Până la constituirea unui grup infracţional? Până la trădarea de ţară?

Traian Băsescu ne-a obişnuit cu genul acesta de raţionament: “eu v-am numit, eu v-am făcut mari, voi trebuie să-mi fiţi recunoscători până în pânzele albe! Necondiţionat fideli!” De aceea a fost atât de consternat şi s-a supărat atât de tare când trei de-ai lui i-au arestat pe alţi trei de-ai lui.

Klaus Iohannis a numit şi el câţiva apropiaţi în posturi importante. Nu chiar ca Traian Băsescu, lipsindu-i vitalitatea, spiritul de iniţiativă şi impetuozitatea acestuia, dar, oricum… N-o pun neapărat la socoteală pe Laura Kovesi, ea fiind un soi  de moştenire otrăvită de care mai degrabă s-a temut să se descotorosească; dar îl văd total ca “omul lui”, ales şi numit de el, după...