Ușor-ușor, suveranitatea trece de la popor și reprezentanții lui aleși la Curțile de Justiție, inițial gândite ca garanți ai acestei suveranități

Câtă vreme Constituția, legea fundamentală asumată de popor prin voința specific manifestată, este cea care cenzurează prin mâna Curților politicile și actele legislativului și executivului, adică actele și acțiunile reprezentanților poporului, totul este în regulă.

Când însă Curțile se autoînvestesc cu puterea de a interpreta înțelesul Constituției într-un mod diferit de cel originar (sub pretextul „evoluției dinamice” a societății, de exemplu), atunci ele o desființează și o înlocuiesc de facto și, din garante ale constituției, devin izvor de putere constituantă, din garante ale suveranității devin izvor de suveranitate.

Cu alte cuvinte, uzurpă suveranitatea poporului și și-o însușesc de pe o poziție monarhică, pentru că nu poporul le alege și nu poporul le împuternicește să ia deciziile pe care le adoptă.

OPINIE: Ușor-ușor, suveranitatea trece de la popor și reprezentanții lui aleși la Curțile de Justiție, inițial gândite ca garanți ai acestei suveranități

(…) În vechile monarhii suveranitatea era a regelui…