Ținta predilectă a doctrinei neomarxiste sunt valorile occidentale: Dumnezeu, cutuma creştină, biserica, familia, naţiunea, ereditatea, etnia, masculinitatea, heterosexualitatea, rasa albă.

Orice canon trebuie regândit, fiindcă reprezintă un tipar de dominaţie. Valorile trebuie „deconstruite”, miturile trebuie supuse examenului critic, aderenţele la trecut trebuie slăbite, devoţiunile trebuie descurajate.

E uimitor cum un cuvânt atât de inofensiv precum adjectivul „corect” a ajuns să fie emblema unui spirit despotic de a cărui prezenţă nu se mai îndoiesc decât proştii. Trăim în elementul corectitudinii politice, îi respirăm aberaţiile în etică, îi aflăm constrângerile în cultură, îi privim consecinţele în familie.

În totul, dresajul la care suntem supuşi e atât de tenace că până la urmă nici nu-i mai sesizăm agresivitatea.

Sfârşim prin a abdica în faţa unor enormităţi ce ieri păreau neverosimile pentru ca astăzi să pară de bunsimţ.

Rezultatul e o babilonie pestriţă echivalând cu o răsturnare a tiparelor trecute, dar o babilonie căreia…