Învățatii, care scriu istoria popoarelor, sunt de două feluri: unii, care din copilărie si pâna la bătrânete au trait tot între carti, iar altii care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urâteniile si frumusetile ei, cunoscând în carne si oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisa de învatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita în însirarea faptelor omenesti si mai întotdeauna crede ca poate da, fara frica si fara îndoire de sine, pricinile si urmarile acelor fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate întrebarile ce trebuie sa ne punem, atunci când privim tainica interțesere a patimilor si gândurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor, alcatuind valmasagul istoriei popoarelor.

Dimpotriva, învatatii care, alaturi de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinii faptelor omenesti; de multe ori ei marturisesc neputinte lor de a lamuri…