Vasile Pușcaș evidențiază că actuala ordine mondială se confruntă cu haos și dezordine, amplificate de un revizionism tot mai pronunțat care, în opinia sa, poate conduce la conflicte armate. În acest peisaj tumultuos, Pușcaș introduce conceptul de „Magna Civitas,” care sugerează ideea unei comunități globale interdependente. Totuși, el subliniază că liderii politici din diverse colțuri ale lumii nu au reușit să contureze un nou sistem internațional funcțional care să răspundă provocărilor contemporane.
În special în contextul conflictului din Ucraina, Pușcaș remarcă faptul că vechile structuri și mecanisme de reglementare nu mai sunt eficiente. Stabilitatea internațională este grav amenințată de competiția acerbă dintre marile puteri, ceea ce generează incertitudine și instabilitate în diverse regiuni ale lumii. O astfel de atmosferă, spune el, poate duce nu doar la intensificarea conflictelor armate, dar și la o erodare generală a ordinii internaționale.
Pușcaș aduce în discuție și efectele revizionismului, având în vedere exemplul Ungariei. Aceasta reprezintă un caz semnificativ de cum ambițiile revizioniste ale unui stat pot influența dinamicile internaționale și pot afecta relațiile diplomatice între diferitele țări. El consideră că, în fața acestor provocări, România trebuie să își dezvolte o strategie clară de integrare europeană, facilitând astfel o cooperare mai strânsă cu alte națiuni membre.
Cu toate acestea, Pușcaș atrage atenția asupra riscurilor pe care le presupune populismul și autoritarismul în contextul nemulțumirilor sociale existente. Într-o lume în care cetățenii devin tot mai dispuși să își exprime frustrările față de elitele politice, politicile populiste pot câștiga avânt, ceea ce complică și mai mult eforturile de a construi un sistem internațional coerent și stabil.
Strategia de integrare europeană pe care o propune România nu trebuie să fie una stagnantă; dimpotrivă, este esențial ca aceasta să fie dinamică și adaptabilă la provocările emergente din mediul internațional. Participarea activă la reconfigurarea sistemului internațional este, în viziunea lui Pușcaș, crucială pentru a asigura jocuri de putere echilibrate, capabile să prevină conflicte și să promoveze o prosperitate comună.
Pentru a concluziona, constatările lui Vasile Pușcaș subliniază că, în fața haosului internațional și riscurilor revizioniste, România are responsabilitatea de a acționa ferm la nivel european și global. Numai prin colaborare și integrare poate asigura un viitor stabil și sigur, nu numai pentru sine, ci și pentru restul comunității internaționale. Este un moment critic în care liderii trebuie să depășească vechile paradigme și să îmbrățișeze noi modalități de a aborda provocările actuale, având în vedere complexitatea unei lumi interconectate.