“Cumpenele veacurilor dar desigur şi necuvioase mânii omeneşti au rupt spărturi largi în zidul cetăţii. Şi banala poveste a recunoştinţei epigoniceşti s-a repetat şi aici: un oarecare Ion Belibou (amintit şi de Romstorfer şi de informatorul lui Sadoveanu, Oameni şi locuri1908) şi-a făcut cu piatră de aici un han la Târgu-Neamţ… La fel ca acest Beli-cetate ar fi făcut şi alţi Beliboi… Până ce în 1866 Cetatea Neamţului fu trecută în rândul monumentelor istorice (Romstorfer) iar de la 1896 dată chiar în seama unui paznic. Dar astea au fost odată. „

“Glasul Bucovinei”, octombrie 1925.