Se crapă de-un nou anotimp

Avalanșa zorilor

sfințește cu albul calea sa.

Universul

smulge din brațele nopții ziua,

înecând această văgăună de lume cu ea,

reușind a-i pune capac dintr-o fâșie de cer albastru

(celelalte culori nu mai prind în atingeri pupilele, ce-și scutură somnul).

Urarea-i „Doamne ajută!”

seamănă mai mult cu o bâiguială,

aruncată pe forfota zilei,

ce și-a declanșat sălbatic dansul,

sărind peste zăplazul obosit al verii…

Bună dimineața, toamnă!

clipește geana,

mirosind liniștea,

cu care ar vrea să se îmbrace.

Bună dimineața!

dau glas, harnice, culorile toamnei,

ce deja se spală-n chinuri la rădăcina firului de iarbă.

1 septembrie 2017 Maria Botnaru

Sursă imagine: google.md