Cu zăpadă, frig și ger…
Totul e gata să piară,
Din Pământ și pân la Cer!
În copaci cu crengi de pâclă
Cârâie sinistru-n sate,
Peste șesul ca de sticlă
Ciori aproape congelate.
Nimeni nu mai stă pe-afară
E acum atât de frig!
Vremea asta mă-nfioră
Grivei tremură covrig…
Sus, spre zarea neguroasă,
Sa ivit încet din ceaţă
Ca o pată monstruoasă,
O figură de albeaţă.
Un berbec de foc și para,
Sparge zidul gros de nori,
Iese soarele afară
Să alunge nori-ninsori.
Dar săgeata lui prea rece
Ne atacă în chip fatal,
Raza lui e inca rece…
Prin palatul de cristal
Vine noaptea-n grabă mare
Totul e pustiu si-n cer,
Iese luna albă, mare,
Ca un rece giuvaer
Dup-un timp de ger și ceață,
Sus din nori întunecați…
Soarele s-arată-n față,
În râu țurțurii îs sfărmați
Firav alb și mititel,
De sub neaua îngheţată
A ieşit un ghiocel
Și din nou învinge viața!
Pe colinele însorite,
Ies miei la iarb-acuş
Tot în cicluri infinite
Viaţa iese din culcuş!
Autor : Vasile Anton Ieșeanu, luni 27 decembrie 2021, Iași