Viaţa-n cicluri infinite…(Vine iarna ca o fiară!)

Vine iarna ca o fiară!

Cu zăpadă, frig și ger…

Totul e gata să piară,

Din Pământ și pân ' la Cer!

În copaci cu crengi de pâclă

Cârâie sinistru-n sate,

Peste șesul ca de sticlă

Ciori aproape congelate.

Nimeni nu mai stă pe-afară...

E acum atât de frig!

Vremea asta mă-nfioră

Grivei tremură, covrig…

Sus, spre zarea neguroasă,

Sa ivit încet din ceaţă

Ca o pată monstruoasă,

O figură de albeaţă.

Un berbec de foc și pară

Sparge zidul gros de nori,

Iese soarele afară...

Să alunge nori-ninsori.

Dar săgeata lui prea rece,

Ne lovește-n în chip fatal,

Raza lui prin gheață trece…

Prin palatul de cristal

Vine noaptea-n grabă mare,

Totul e pustiu si-n cer,

Iese luna la plimbare

Peste câmpul giuvaer

Dup-un timp de ger și ceață,

Sus din nori întunecați…

Soarele s-arată-n față,

În râu țurțurii de gheață, transformați!

Firav alb și mititel,

De sub pojghița de gheață

A ieşit un ghiocel

Și din nou s-aprinde-o viață!

Pe colinele însorite,

Miei ies la iarb-acuş

Tot în cicluri infinite

Viaţa iese din culcuş!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, marți 20 decembrie 2022,Iași