vine o vreme când te crezi doar un zidar fără mistrie

atunci prinzi între palme lutul femeii și-i cureți de păcate pielea pui tăcerile să învârtă roata olarului îi ajustezi fricile și-n formele abia născute arunci cuvintele toate cuvintele pe care le-ai adunat în catacombele orașului tău când fugeai ca un lunatic, mutilat de soartă