Cine mă cunoaşte ştie că pe mine nu prea mă ating lucrurile foarte uşor. Nu lăcrimez amar când văd pisicuţe pe marginea drumului, ştiri despre copii bolnavi şi alte astfel de lucruri. Nu pentru că nu sunt tragice, din contră, le consider foarte delicate, importante, însă cred că fiecare are problemele lui iar eu nu merg să mi le spun pe ale mele, sau ale familiei mele nimănui. Alor mei părinţi nimeni nu le-a întins nici o mână niciodată. Eu pot spune acelaşi lucru, am fost dezamăgită de oameni de la care aveam aşteptări mari în momente extrem de grele. Fiecare are problemele lui, de ordin financiar, material, emoţional, personal sau nu, intim, probleme cu şefu', iubita sau soacra, probleme la maşină, la laptop sau la smartphone, important este însă, dincolo de tipul problemei să ştii cum o rezolvi.La începutul postului vorbeam despre faptul că nu mă ating multe lucruri, violenţa în familie însă este un subiect care mă aprinde întotdeauna....