Un castel de cleștar ca o lance străpunge,înălțat pe o stâncă, până-n mijloc de cerși dansează lumina ce se-adună și curgelimpezimi ca de apă în vâltori de mister.Cu pasiune nespusă o cuprinde cleștarulși apoi o despică în scântei ca de foc,iar în turn orologiul și-a pierdut minutarul.Bate-un ceas nesfârșit, ține timpul în loc.Vântul fluieră molcom prin coloane de gheațăîntrupate-ntr-o orgă de-un dibaci Făurarmelodie cu dor de lumină și viață,însoțindu-l în dansul cel voios și sprințar.Împrejur îi cresc aripi de omăt în cădereși-l învăluie tandru în mătase de nor,destrămată subit de-o firavă-adiere,sfâșiind și lumina în frântură de zbor.Iar căderea în gol până-n fundul genuniiunde n-a străbătut vreo privire în veace-un secret de temut și pe care nebuniifulgi de nea îl păzesc și cu grijă îl tac.În trecut s-au șoptit ușuratic cuvinte