Prins sunt in acest proces mecanic la fel ca toti
ceilalti...
Fiinta in care credeam era doar o plasmuire a
mintii!
Am un nume, o istorie personala, amintiri, ganduri, emotii,
visuri; dar cand ma uit mai bine constat ca toate acestea sunt doar
iluzii.
Ceea ce cautam nu s-a pierdut, nici pentru mine, nici
pentru oricare altul.
Nu vom ajunge niciodata nicaieri si nu merita sa incercam
sa ajungem undeva.
Proiectiile mintii mele sunt, in esenta, vide. E ca si cum
o picatura de ploaie ar cadea pe suprafata imensa a
oceanului.
Sau ca si cum un nor ar disparea de pe cer, venind din
spatiu si pierzandu-se in spatiu.
Nici cuvintele, nici sensul lor nu pot cuprinde realitatea
in profunzimea ei.
De ce?
Pentru ca a surprinde realitatea in profunzimea ei este o
experienta la care nu se poate ajunge prin ceea ce se spune despre
ea.
Adevarul absolut este vidul, existenta eliberata de
conceptul de a fi sau a nu fi, lipsita de confuzie, vesela si fara
inclinatii spre placere sau spre durere.
Nu te mai ingriji de lucruri, nu te mai gandi la ce e bine
sau rau, ci incearca sa intelegi, chiar in acest moment, cum aratai
inainte ca parintii tai sa se nasca.
