Pana acum vreo cativa ani daca ma intrebai rapid cati ani am, iti raspundeam la fel de repede: 18. Si asta nu dintr-o cochetarie sau ca sa te "impresionez", ci pur si simplu pentru ca sufletul meu avea 18 ani. Dupa ce ma fastaciam de raspunsul dat, stateam, faceam niste calcule si abia apoi aflam amandoi varsta mea reala.Si era tare bine! Pentru ca ma simteam libera, zburam, nu-mi sta nimeni si nimic in cale. Am facut o greseala, asta e! Am timp suficient sa o iau de la capat, iar si iar. Si ce conta daca eu de fapt aveam 25 sau 32 de ani. Sufletul meu era de 18 ani. Traia, visa si iubea ca unul de 18 ani.Undeva pe drum am imbatranit brusc. Si nu m-am oprit la varsta reala, ci undeva pe la 65-70 de ani. Si nu! Nu zic ca e rau sa ai 65 de ani. E rau sa ai 35...37....38 de ani si sa te simti de 70. Sa te gandesti ca e prea tarziu pentru tine sa mai sari cu parasuta; sa strigi cat te tin plamanii fara sa-ti pese de ce zice lumea; sa sari in baltile de pe drum pana te uzi leoarca, fara sa-...