De vreo câteva luni port ochelari pentru citit,
ajunsesem la stadiul să văd blurat și pe carte și pe telefon sau pe
ecranul laptop-ului, așa că a trebuit să pun niște lentile
potrivite la niște rame mai vechi, altfel riscam să mă enervez
mereu. Înainte de a lua hotărârea să merg la oftalmolog, foloseam
pentru scrisul mărunt, gen etichete sau coduri de produse, o lupă.
Oricum, mi s-a spus că va trebui să port permanent, dar am cerut
timp să mă obișnuiesc cu ideea asta, mai ales că vara transpiră
fața, e complicat, cei care poartă înțeleg mai bine... (sau nu?!)
☺
Bineînțeles că n-am ratat nici filmele momentului -
"Atomic Blonde" și "Emoji", cel de-al doilea și foarte haios și cu
scenariu bun. În "Emojimovie: Express Yourself" sunt prezentate
aventurile unui emoticon considerat defect pentru că nu îndeplinea
doar o singură funcție, de exemplu, doar zâmbet sau doar mirare, el
făcea mai multe mutrițe consecutiv. Fiind vânat ca virus, el
reușește să iasă din aplicație și încearcă să se salveze cu
ajutorul unor prieteni. Titlul a fost tradus „Aventura
zâmbăreților”, dar parcă „Fii tu însuți!” se apropie mai mult de
titlul original. Nici opțiunea lor nu e rea, e un pic mai
comercială, copiii sunt atrași de aventură, so consider că
scopul lor de a aduce mult mai mult public va fi atins și prin
acest mic artificiu.
Apropos de trucuri, artificii, minciuni, de data
aceasta rău voitoare și care denotă mai mult decât proastă
creștere, am observat cum circulă pe Facebook tot felul de știri
nefaste, iar despre adevărul sau falsitatea lor care n-ai cum să te
convingi decât după ce accesezi anumite site-uri. Oare ce câștigă
indivizii care se pretează la asemenea mârșăvii? Bani, trafic,
cititori? Și când mai vrea cineva să-mi deschidă ochii asupra unor
diferențe dintre oameni, eu mai aduc și argumente
contra...
Nu vreau să comentez prea mult despre Atomic Blonde. Mie
când îmi place un actor/o actriță merg la film doar pentru el/ea.
Dacă „se întâmplă” să fie și un scenariu captivant, cu atât mai
bine, dacă nu, mă mulțumesc să admir artistul „implicat”, în acest
caz pe superba Charlize Theron. Nu pot spune că a fost lipsit de
subiect, ci că-s sătulă de genul ăsta de abordare a istoriei,
misiune secretă, toată lumea trădează pe toată lumea... îți sună
familiar...? În rest, acțiune, toți sunt în formă maximă, toți știu
să dea replica atât fizic, cât și verbal, totul curge natural... De
văzut și acesta! (zic eu...)
Am vrut să merg și în acest weekend, sâmbătă, dar ne-am
luat cu altele, ne-am decis greu și nu mai aveam decât o opțiune,
un film horror „Annabelle”, bla, bla, am zis „pas”, nu-mi poluez
voit privirea cu monstruozități.
Altfel, ocupându-mă de pasiunea mea, cititul, am regăsit
aceste frumoase versuri ale lui Nichita Stănescu, pe care le voi
lăsa aici, ca final pentru conversația noastră de
astăzi:
„Nu mă realizez pe deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.”
(„Sunt un om viu” - O viziune a sentimentelor,
1964)
Surse foto - www și albumul personal
