Domn al iubirii mele, iartă-mi scrisa
slujindu-te respectuos, vasală,
Aceste vorbe nu-s trufașe; li s-a
menit să te ajungă fără fală.
Poate că-mi este prea sărac prinosul
și despuiat de oarecari cuvinte,
atuncea blând ai să acoperi osul
cu gândurile tale ca-n veșminte.
Până când steaua ce-mi sluji-n mișcare
cu sfânta-nfățișare mă țintește
și-i pune pe iubirea-n dezbinare
o haină demnă celui ce slujește.
Pot spune-abia cât mi-i făptura-ți scumpă,
dar pân-atunci eu capu-mi țin în umbră...
din vol. William Shakespeare, Sonete, Editura Porto -Franco, Galați, 1991
Trad. Gheorghe Tomozei