Privim foarte insistent spre Vest şi mai deloc spre Est. Nu zic că nu ne interesează Rusia, care rezumă, pentru noi, românii, mai tot Estul, zona uriaşă a globului în care se află ţări despre care, în continuare, nu ştim mare lucru. Ştim despre Est cam ce ştiu francezii despre România, ce ştiu românii despre cehi, sau ce ştiu polonezii despre Kazahstan (conform sondajeor mass-media) adică mai nimic.

Noi vedem în 9 mai Ziua Europei. Perspectivă incompletă, căci Estul, care începe dincolo de Prut, vede în 9 mai Ziua Victoriei URSS. Preşedintele ales Emmanuel Macron, împreună cu preşedintele aflat pe picior de plecare încă de la începutul mandatului, Francois Hollande, au depus o coroană de flori, la Paris, pentru comemorarea Soldatului necunoscut. Numai că aici e o neînţelegere. Soldatul necunoscut înseamnă una pentru occidentali şi alta pentru moldoveni, ruşi, bieloruşi şi restul popoarelor sovietice. Francezii sărbatoresc o construcţie politică şi un tip de civilizaţie. Europa. Pentru ei, 9 mai are, de asemenea, rezonanţa bătăliilor armate şi a Rezistenţei, care au împins armatele germane înapoi, spre Est. Pentru zecile de naţiuni foste sovietice, 9 mai e ziua în care armatele ruseşti au împins Germania înapoi spre Vest, începând cu marşul peste teritoriul României.

În oraşele Republicii Moldova, 9 mai este sărbătorit cu marşuri ale oamenilor muncii din fabrici şi uzine, din şcoli şi de pe ogoare, cu pancarte şi steaguri ce amintesc gloria popoarelor din URSS şi înţelepciunea Sovietului Suprem. Coroane şi flori sunt depuse nu la monumentul vreunui soldat necunoscut, ci sub şenilele tancului cu numărul 720, principalul monument din centrul oraşului Bălţi (al doilea oraş al republicii). Între tancul sovietic şi construcţia europeană se află un abis de mentalităţi, sentimente şi resentimente, furii şi nostalgii.

Sărbătorim, cu toţii, o zi incertă, din care fiecare înţelege ce vrea şi mulţi nu înţeleg nimic. În Est e sărbătorită ideea de răzbunare, în Vest cea de reconciliere. În Est avem un 9 mai în care îl plângem pe Stalin, în Vest avem un 9 mai care marchează începutul unei civilizaţii europene a păcii. În Chişinău, la iniţiativa entuziastă a lui Igor Dodon, tehnica militară sovietică a fost expusă din 7 mai în piața centrală. La Paris se pune o floare pe un mormânt. 9 mai este ziua în care înţelegem că nu ne putem înţelege, că nu pricepem aceleaşi lucruri din istorie, că nici măcar nu învăţăm la şcoală aceleaşi lecţii de istorie, că trăim în lumi diferite care nu pot convieţui decât cu mari eforturi. Eforturi esenţiale, necesare, care menţin un vag aer de normalitate în lume. Eforturi diplomatice, mai ales. Necunoscute public, dar intense şi adeseori eficiente. Între Ziua Europei şi Ziua Recunoştinţei faţă de URSS, 9 mai ar trebui să devină un pod. Fiindcă ne putem respecta fiecare propria istorie fără a venera, neapărat, sufletul unui tanc.