joi, 4 iulie 2024
22 mai 2021 De pe blog
sâmbătă, 22 mai 2021
2 iulie 2019 De pe blog
Batranul si marea
Bătrânul și marea (în engleză The Old Man and the Sea) este un
roman scris de Ernest Hemingway, pentru care a primit în 1953
Premiul Pulitzer.
Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.
Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct în subiect:
Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.
Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct în subiect:
Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și
trecuseră optzeci și patru de zile fără să-i cadă vreun pește. În
primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când
s-a împlinit sorocul(destinul) acesta și pește tot n-au prins,
părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un
salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la
porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână
a prins trei pești mari.”
În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde in undița
bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile si două nopți
durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el
în larg.
În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi
ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă,
dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată
împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și
aducând cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent
simplă reprezintă în realitate o adevărată parabolă a condiției
umane, a invincibilității omului. Fiind pescar, Santiago nu
exercită o profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin, un dat
tot atât de inevitabil ca și acela de a fi om : “Poate că n-ar fi
trebuit să fiu pescar! Îl străfulgeră un gând. Dar pentru asta am
fost făcut.”
Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența,
încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite
frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri),
înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu
rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort
cotidian, bucuria, victoria si măreția înfrângerii. Impulsul îl
constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să
semnifice, dincolo de satisfacerea necesitaților materiale, dorința
omului de a-și afirma propria valoare, ca justificare a existenței.
Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea
a ceea ce a fost dobândit cu trudă si suferință : “Era prea frumos
ca să dăinuie” – este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar
când își pune singur intrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul
este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”,...citeste mai
departe
Sursa:Wikipedia
Sursa:Wikipedia
hoinarnet la
5/22/2021 01:25:00 p.m.
hoinarnet la
7/04/2024 07:03:00 p.m.
