Am scris poezii din 2007 şi minipoeme, inspirate de lirica niponă din 2010.
Profilul de blogger pe toateBlogurile
To be old and whiteAnd not ashamed to walk in the rain with a black umbrellaObviously painted in whiteLike an old-fashioned mill, So white that even the white cherry petals areToo heavy for the top of your headSuch as you look out of placeCompared with other people, with the red cars, with the rainWithin children’s […]
Citește mai departe
Good evening, your highness.How is your sleep now in winter?When leafless walnut trees show their gray smooth bark,Effectively when all the trees seem mellow and illAs if something is missing there,Where the branches grow from their stem nodes. Something is breaking there Your highness, I am too young,Something new still trembles inside me,Something does not […]
Citește mai departe
Images by Cristina-Monica Moldoveanu, March, 2022...
Citește mai departe
Here is the link to Stephanie’s blog, writing about my poems: http://litflits.blogspot.com/2019/02/the-scent-of-blue-ink-by-cristina.html Thank you very much, Stephanie, for your comment and appreciation of my ebook. I wrote poems since the end of 2006 so I waited for a dialogue with a reader or an opinion about my poems for 12 years. And your answer came […]
Citește mai departe
The infant opened his eyes and asked the sky: who are you mother? tell me if I am like you. The sky kept silent and the child started to cry. turn your face to the woods, my child. do you see that tree struck by lightning? How could he keep inside himself the fire and […]
Citește mai departe
my smashwords page https://www.smashwords.com/books/view/725390...
Citește mai departe
Îți mai pune mama-n traistă Praf din drum și fir de iască, Și amnar și cremene, Două scoici ce-s gemene. Pîinea frămîntată mult, Și ulcica de băut. Un cărbune și hîrtie Și o rîndunică vie. Uniforma și ghiozdanul, Pînă cînd va trece anul. Cartea ca un fagure, Și trei bobi de strugure. Astă toamnă cu lumină Traista ți-e de soare plină. Să-ți ajungă pînă-n vară, Măsurat, a ta povară. P.S. Acest
Citește mai departe
Îți mai pune mama-n traistă Praf din drum și fir de iască, Și amnar și cremene, Două scoici ce-s gemene. Pîinea frămîntată mult, Și ulcica de băut. Un cărbune și hîrtie Și o rîndunică vie. Uniforma și ghiozdanul, Pînă cînd va trece anul. Cartea ca un fagure, Și trei bobi de strugure. Astă toamnă cu lumină Traista ți-e de soare plină. Să-ți ajungă pînă-n vară, Măsurat, a ta povară.
Citește mai departe
Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară de o chirie colectată împreună cu sora ei pentru un apartament la care era coproprietară, o obligaseră să își vîndă sau să își amaneteze pe termen lung celelalte bijuterii din caseta ei sidefie cu
Citește mai departe
Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară de o chirie colectată împreună cu sora ei pentru un apartament la care era coproprietară, o obligaseră să își vîndă sau să își amaneteze pe termen lung celelalte bijuterii din caseta ei sidefie cu
Citește mai departe
Tu mărie, mărioară, mare, sfîntă surioară, cîte luni răsar din tine pe cîmpiile senine? Cîte oare ne vor paște duhul și sfintele moaște? Nici o lună, tu copilă, fiindcă lumea n-are milă : vara - camioanele iarna - arsenalele, toți se zbat ca frunza-n vînt cît mai e loc pe pămînt. Toți se luptă împotriva cîntecului ce veni-va. Toți ne fură din cuvînt și vînează ce e sfînt. Mare, tu, fecioară
Citește mai departe
Tu mărie, mărioară, mare, sfîntă surioară, cîte luni răsar din tine pe cîmpiile senine? Cîte oare ne vor paște duhul și sfintele moaște? Nici o lună, tu copilă, fiindcă lumea n-are milă : vara - camioanele iarna - arsenalele, toți se zbat ca frunza-n vînt cît mai e loc pe pămînt. Toți se luptă împotriva cîntecului ce veni-va. Toți ne fură din cuvînt și vînează ce e sfînt. Mare, tu, fecioară
Citește mai departe
doar unele fructe timpurii ies în lume din forma cuvintelor ca dintr-un corn al abundenței/ tu și cu mine știm aceasta/ tu fiindcă ești mereu cu mine și eu fiindcă am fost mereu ascultătoare și îmi plăcea rînduiala cuvintelor/ pînă cînd cornul lunii începea să alunece a toamnă dincolo de iubire bătrînica mea din ceainicul care aburește precum lampa lui Aladin terminase de povestit / eu
Citește mai departe