Să fii profesor e ca şi cum te-ai urca într-un carusel: pleci într-o dimineață de-acasă cu lecțiile „făcute” (la propriu şi la figurat), plină de energie şi de optimism (în ciuda salariului mic pe care îl primeşti pentru sufletul, transpirația, carnea şi sângele pe care le laşi la şcoală), soarele străluceşte sus pe cer, intri … Continuă să citești În carusel, în fiecare zi
Citește mai departe
Acel moment în care te uiți şi te uiți la elevi… şi aştepți să se potolească… ei, nu şi nu… mai zici o dată, mai zici de două, după care nu mai poți, deşi ți-ai promis să nu foloseşti astfel de metode: „Scoateți o foaie, vă rog!” Le dai test de verificare a lecturii, cu … Continuă să citești Acel moment…
Citește mai departe
Nu beau cafea şi nici ceai verde (hipertensiune, mii de lucrări corectate, mii de rapoarte completate, stresul cotidian etc.). Folosesc doar cremele recomandate de medicul dermatolog. Beau foarte rar vin. Nu mă înnebunesc după cozonac. Bomboanele încerc să le evit, cam e cazul. În general, port bijuteriile pe care mi le-am ales singură sau pe … Continuă să citești Nu beau cafea şi nici ceai verde
Citește mai departe
Am fost o elevă de nota 10 timp de 8 ani, în perioada comunistă, am înmagazinat hălci de cunoştințe, am scris kilometri de teme, am cântat de un milion de ori imnul de stat, cu privirile ațintite asupra portretului conducătorului iubit, am participat la „n” manifestări festiviste şi la zeci de concursuri şi olimpiade, iar … Continuă să citești Am fost o elevă de nota 10 în perioada comunistă
Citește mai departe
Vreau să spun doar un lucru: învățământul românesc nu e la pământ. Sunt profesor, dar înainte de toate sunt om şi sunt sinceră cu mine: nu aş putea rezista în meseria asta dacă nu aş avea nicio speranță. „Copiii” mei, adică elevii mei (dar nu cunosc niciun profesor care să le spună altfel decât „copii” … Continuă să citești Învățământul românesc nu e la pământ
Citește mai departe
N-am mai scris de o vecie aici, dar imboldul a reapărut. Așa că… iată o postare scurtă, mai precis un citat din piesa „Iona”, pe care o recitesc zilele acestea: „Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele atât de repede, încât părem gălăgioși”. (Iona, Marin … Continuă să citești După patru ani…
Citește mai departe