Școala românească e un haos și o bătaie de joc și toată lumea ridică din umeri
În urmă cu 20 de ani și câteva luni călcam emoționată pentru prima dată pragul clasei în care urma să îmi petrec următorii 4 ani. Clasa era frumos decorată, pe bănci ne așteptau manualele, frumos stivuite, iar deasupra lor era câte o floare. Ne-am așezat cuminți în bănci, fiecare unde a simțit că îl trage inima, și am început să răsfoim timizi cărțile. Curiozitatea era mare, cu toții visam să învățăm să citim, să scriem, să fim mari.