uroborus
din pași striviți pe cerul gurii se înalță vlăstare înfrunzite de lumina stelelor care cad în fructe curânde rostogolite miezuri se coc sub coaja cărărilor crăpânde de setea tolănirii mersului în pași
Între 21.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 26 articole, citite de 9.891 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (26 articole) .
din pași striviți pe cerul gurii se înalță vlăstare înfrunzite de lumina stelelor care cad în fructe curânde rostogolite miezuri se coc sub coaja cărărilor crăpânde de setea tolănirii mersului în pași
cresc râuri în lacuri și broaște la uși răbdarea băltește cărarea garduri înțeapă lumina la colțuri de stele umbrele trec de zăbrele cresc poduri adânc suspendate între maluri în vise surpate cresc goluri în pâinea sătulă de miez și țurțuri de gând sub tâmplele ninse din care sar așchii departe de trunchi… ograda […]
cad goluri din clopote sparte-n tăceri surd risipite în turnuri rămase stinghere pe cer atârnă jilave limbi nevorbite ce-alunecă peste orele fixe umbre târzii ruginite prin ochiuri de geam rătăcite trec vulturi cu zilele negre în gheare din care picură smoala vorbelor neînghițite jos în genunchii orbirii orașu-i flămând iar stăzile-și plimbă burțile goale […]
în brațele nopții strivite la piept împăcarea se crapă de zi din ghemul orbirii uitarea deșiră neîncepute dimineți prin fereastra deschisă pensula clipei întinde păsări sub aripi ciripinde
ie e atunci când trupul parcă dispare și rămâi numai suflet. îmbrăcat în emoție și-n sărbătoare.
femeia simte copilul râde clipele trec dincolo de pași rămâne dorul femeii farmecul copilei și tu ca un vas sorbindu-și lutul ținut în palme de amândouă
cresc râuri în lacuri și broaște la uși răbdarea băltește cărarea garduri înțeapă lumina la colțuri de stele umbrele trec de zăbrele cresc poduri adânc suspendate între maluri în vise surpate cresc goluri în pâinea sătulă de miez și țurțuri de gând sub tâmplele ninse din care sar așchii departe de trunchi… ograda […]
cad goluri din clopote sparte-n tăceri surd risipite în turnuri rămase stinghere pe cer atârnă jilave limbi nevorbite ce-alunecă peste orele fixe umbre târzii ruginite prin ochiuri de geam rătăcite trec vulturi cu zilele negre în gheare din care picură smoala vorbelor neînghițite jos în genunchii orbirii orașu-i flămând iar stăzile-și plimbă burțile goale […]
în brațele nopții strivite la piept împăcarea se crapă de zi din ghemul orbirii uitarea deșiră neîncepute dimineți prin fereastra deschisă pensula clipei întinde păsări sub aripi ciripinde
femeia simte copilul râde clipele trec dincolo de pași rămâne dorul femeii farmecul copilei și tu ca un vas sorbindu-și lutul ținut în palme de amândouă
ie e atunci când trupul parcă dispare și rămâi numai suflet. îmbrăcat în emoție și-n sărbătoare.
din bulgări de cuvinte se sfărâmă soare săgetat până la cer în umbre delicate fire desprinse din ghemuri de stele deșiră lumină în zâmbete caier pe degete torc nerăbdări tăcut răsucite sub piele adânc printre oase răsar licurici nerisipind lumina ce bate în inimă din aripi