Sări la conținut
CO

Cosmin Verde

Între 03.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 40 articole, citite de 20.063 ori, cele mai multe scrise în categoria Edu (40 articole) .

Cele mai recente

Edu

Murim... ca mâine - Magda Isanoș

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,poate chiar maine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoiosi, în vreme ce vom putrezi.Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume dupa noi;cortegii de-anotimpuri si de ploi,cu par din care siruie racoare...Si iarba asta o să mai rasara,iar luna tot asa o să se plece,mirata, peste apa care trece-noi singuri n-o să fim a doua oara.Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poategasi atata vreme pentru ura,când viata e de-abia o picaturaintre minutu-acesta care batesi celalalt - si-mi pare nentelessi trist ca nu privim la cer mai des,ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede

Edu

Viziune asupra misterului

Necunoscutul există în toate dimensiunile existenței. Nu pentru că el ar întrece capacitățile cunoașterii de a-l cuprinde, ci pentru că asemeni ei, este infinit. Cel mai frecvent ne folosim de el pentru a ne adăpa setea de cunoaștere a lucrurilor din afară. În domeniul științei, spre exemplu. În artă, pe de altă parte, creatorul îl sădește așteptând „interpretul” să-l scoată la iveală. Dar cea mai înaltă treaptă de existență a misterului se află în noi înșine. Nu mă refer la anacronicele întrebări „cine sunt eu”, „care-i rostul existenței”, „cine-i celălat” deși se pare că în aceste vremuri sunt cele mai frecvente „mistere” care scot la iveală cele mai înalte energii. Nu că ar atinge o altitudine considerabilă, dar așa stau lucrurile momentan.După îndelungi și adânci zbuciumări printre ale existenței piscuri și abisuri, misterul care rămâne uluitor nu se înscrie în dimensiunea potențialului existențial, ci din contră. Cu alte cuvinte, de la un nivel în sus al percepției realității

Edu

Martha Medeiros - Moare câte puțin cine ...

Cine se transformă în sclavul obișnuințeiurmând, în fiecare zi, aceleași traiectoriicine nu-și schimbă stilulcine nu riscăcine nu are curajul să schimbe culorile hainelorcine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaștemoare câte puțin.Cine își face din televiziune un mentormoare câte puțin.Cine evită pasiuneacine preferă negrul pe albși punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,– acele emoții care eliberează strălucirile din priviri,surâsul din oftat și sentimentele din inimi –moare câte puțin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce facecine nu riscă certul pentru incertpentru a-și îndeplini un vis ce-l ține treazcine nu renunță, măcar o dată în viață,la a primi sfaturi înainte de porni la drummoare câte puțin.Cine nu călătoreștecine nu citeștecine nu ascultă muzicăcine nu caută harul din el însușimoare câte puțin.Cine-și distruge dragostea

Edu

Grădinar în Rai - Nicolae Băciuț

Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?Când Doamne, singur știi ce vrem!Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,Iar ierbii, cum să-i ceri să fie verde?Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem? Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viațaDin care-mi iei câte puțin.Nici strugurilor nu le ceri să fie vin.Nici soarelui să uite dimineața. Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi,Din mine, dacă mă ridic,Nu voi fi singur: suntem DOI!Nu-ți cer nimic.Dar dacă totuși vrei ceva să-mi daiSă mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

Edu

Rămâi ... cu .... bine!

Nu m-am uitat în ochii tăi destul Și-acuma plec, nu ne vom mai vedea ... N-a fost să fie ... ? Puteam totuși, să-ți spun ... să fac ceva ... ? Am fost indiferent față de tine, urmându-mi calea mea? ........................................................................................ Sau totu-i doar o nălucire ...., doar un gând trecător ...!? ... Să fie?! Poate-ai fi fost Arhanghel, ce mi-ar fi ocrotit grădina Și-ai fi arat-o cu-aripile-ți Și rod bogat ar fi răsărit ascultând glasul tău Răsunând pe

Edu

Eu nu cred nici în Iehova - Mihai Eminescu

Eu nu cred nici în Iehova Nici în Buddha­-Sakya-Muni,Nici în viață, nici în moarte,Nici în stingere ca unii.Visuri sunt și unul ș-altul,Și tot una mi-este mieDe-oi trăi în veci pe lume,De-oi muri în vecinicie.Toate-aceste taine sfinte—­ Pentru om frânturi de limbă ­—În zădar gândești, căci gândul,Zău, nimic în lume schimbă.Și fiindcă în nimicaEu nu cred ­— o, dați-mi pace!Fac astfel cum mie-mi pareȘi faceți precum vă place.Nu mă-ncântați nici cu clasici,Nici cu stil curat și antic ­—Toate-mi sunt de o potrivă,Eu rămân ce-am fost: — romantic. (1876)

Cele mai citite

Edu

Eu nu cred nici în Iehova - Mihai Eminescu

Eu nu cred nici în Iehova Nici în Buddha­-Sakya-Muni,Nici în viață, nici în moarte,Nici în stingere ca unii.Visuri sunt și unul ș-altul,Și tot una mi-este mieDe-oi trăi în veci pe lume,De-oi muri în vecinicie.Toate-aceste taine sfinte—­ Pentru om frânturi de limbă ­—În zădar gândești, căci gândul,Zău, nimic în lume schimbă.Și fiindcă în nimicaEu nu cred ­— o, dați-mi pace!Fac astfel cum mie-mi pareȘi faceți precum vă place.Nu mă-ncântați nici cu clasici,Nici cu stil curat și antic ­—Toate-mi sunt de o potrivă,Eu rămân ce-am fost: — romantic. (1876)

Edu

Murim... ca mâine - Magda Isanoș

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,poate chiar maine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoiosi, în vreme ce vom putrezi.Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume dupa noi;cortegii de-anotimpuri si de ploi,cu par din care siruie racoare...Si iarba asta o să mai rasara,iar luna tot asa o să se plece,mirata, peste apa care trece-noi singuri n-o să fim a doua oara.Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poategasi atata vreme pentru ura,când viata e de-abia o picaturaintre minutu-acesta care batesi celalalt - si-mi pare nentelessi trist ca nu privim la cer mai des,ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede

Edu

Martha Medeiros - Moare câte puțin cine ...

Cine se transformă în sclavul obișnuințeiurmând, în fiecare zi, aceleași traiectoriicine nu-și schimbă stilulcine nu riscăcine nu are curajul să schimbe culorile hainelorcine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaștemoare câte puțin.Cine își face din televiziune un mentormoare câte puțin.Cine evită pasiuneacine preferă negrul pe albși punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,– acele emoții care eliberează strălucirile din priviri,surâsul din oftat și sentimentele din inimi –moare câte puțin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce facecine nu riscă certul pentru incertpentru a-și îndeplini un vis ce-l ține treazcine nu renunță, măcar o dată în viață,la a primi sfaturi înainte de porni la drummoare câte puțin.Cine nu călătoreștecine nu citeștecine nu ascultă muzicăcine nu caută harul din el însușimoare câte puțin.Cine-și distruge dragostea

Edu

Grădinar în Rai - Nicolae Băciuț

Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?Când Doamne, singur știi ce vrem!Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,Iar ierbii, cum să-i ceri să fie verde?Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem? Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viațaDin care-mi iei câte puțin.Nici strugurilor nu le ceri să fie vin.Nici soarelui să uite dimineața. Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi,Din mine, dacă mă ridic,Nu voi fi singur: suntem DOI!Nu-ți cer nimic.Dar dacă totuși vrei ceva să-mi daiSă mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

Edu

If - Rudyard Kipling

De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău Și l-au pierdut pe-al lor găsindu-ți ție vină,De poți, atunci când toți te cred nedemn și răuSă nu-ți pierzi nici-o clipă încrederea în tineDe poți s-aștepți oricât fără să-ți pierzi răbdareaDe rabzi să fii mințit, fără ca tu să mințiSau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunareaSă vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminți.De poți visa, dar fără să te robești visăriiDe poți gândi, dar fără să-ți faci din asta un țel,De poți să nu cazi pradă nicicând exasperăriiSuccesul și dezastrul primindu-le la fel,De poți să-auzi cuvântul rostit cândva de tineRăstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,De poți să-ţi vezi idealul distrus și din ruine,Să-l reclădești cu-ardoarea f

Edu

Daţi-mi un trup, voi munţilor - Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,şi totuşiflori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,căci lutul tău slabmi-e prea strâmt pentru straşnicul sufletce-l port. Daţi-mi un trup,voi munţilor,mărilor,daţi-mi alt trup să-mi descarc nebuniaîn plin!Pământule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei năprasnice inimi,prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmosauzi-s-ar atuncea măreţii mei paşişi-aş apare năvalnic şi libercum sunt,pământule sfânt. Când as iubi,mi-aş întinde spre cer toate mărileca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,spre cer,să-l cuprind,mijlocul să-i frâng,să-i sărut sclipitoarele stele. Când aş urî,aş zdrobi sub picioarele mele de stâncăbieţi soricălătorişi poate-aş zâmbi. Dar numai pe tine te am, trecătorul meu tr