Ştiai că sufletul meu miroase a albastru : miroase a mare zbuciumat de sărată, a toporaşi îmbrăţişaţi timid cu ghiocei, a cascadă ce taie muntele mângâind pietrele rotunjite de freamăt, miroase a trandafiri şi a iubire. Ce dacă e albastru?
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Aproape de cer lacrimile ultimei ierni îşi limpezesc colţurile pe furiş. Aproape de mine copacii dezveliţi de sentimente aşteaptă. Aproape de pământ primul bulb de verde scânteind dormitează. Adierea e spartă în fâşii de cântecul cintezei. Aproape primăvară.
Citește mai departe
Le pierdusem , ba nu le-am uitat Ascunse prin mine, amnezice. Cuvintele se întorc tăcute și multe. Se mai poate? Mai am dreptul sa scriu, După atâta timp? Prăfuite și mute Mă ating din nou silabele Se așează cuminți pe vârful peniței Uitate și ea prin odaie . Și inima iar se încovoaie Mult prea […]
Citește mai departe
Ridic privirea Le fotografiez in gand Pe rand si laolalta. Sus un curcubeu Jos o balta. Frunza tresalta Dansand valsul din urma Parfum si bruma. Sufletul ei de aur cald Mi se ascunde in par ultimul zbor. Sus copacul dezgolit Jos covor multicolor Eu Totuna cu toamna.
Citește mai departe
De azi mi-am dat nopțilela remaiatfiindcă se agățau într-una de colții mugurilorce-mi străpungeau lumina. De azi mi-am pierdut inimaPrin caișii în floare.Dau la schimb trei cireși Și un zarzăr nebunDe prea mult soare. De azi îmi schimb lacrimilePentru zâmbete Și din primul copac adormitCe-mi ninge în pleteAm să fur primăvara.
Citește mai departe
Prea multe cuvinte , mi-ai spus și mult prea agitată… Am tăcut și mi-am înghițit cuvintele ce urmau să vie. Strigam înlăuntru plină de furie și cuvintele nerostite mă loveau ca o urgie zdrentuindu-mi sufletul și lăsându-mă pustie. Tu ai crezut că dacă tac , cuvintele mele dispar și nerostite mor . Da ai avut […]
Citește mai departe
Într-o zi am salvat un îngerde la prăbuşireaîn uitareŞi drept răsplatăm-a întrebatce-mi doresc.Aş fi putut să-i cernemurireaunei singurenopţi de iubire.Ar fi putut să-mi deaputerea să-mi vădtrecutulca să pot schimbaviitorul.Aş fi putut să cer şi euaripi de îngerdar nu m-am putut abţineşi i-am cerutSă pot să simt trăindîntr-o lumecu OAMENI. Feb 2004
Citește mai departe
Cândva pe pământ au căzut Din clepsidra cerului Câteva fărâme dintr-o secundă Şi s-au răcit adunând Nisipul îngheţat într-o piatră. Clepsidra s-a mirat Însă a continuat să toarcă restul timpului rămas fără să-i pese de pribeagul suflet însingurat care a refuzat sistematic să revină printre secundele surori plăcându-i mai mult să fie piatră. 17 mar […]
Citește mai departe
Fluturele meu s-a născut aseară Sst..lăsați-mi flutureleSă doarmă închis În suflet până la primăvară Am să-i colorez aripilePe furiș. Se spune ca iarna nu se nasc fluturiDar toti se înșealăFluturii se nasc mai ales iarnaDintr-un fulg de zăpadă Ce a uitat sa moară De prea multă iubireDe viață. Roșu de prea multă iubirePresar verdele speranței […]
Citește mai departe
Ai reuşit să prinzi vreodată în palme vântul şi să-l strecori prin suflet creând furtuni de nisip? Ai cules soarele de pe bolta albastră şi ascunzându-l în mâini să-l asfinţeşti? Ai ascultat vreodată mugurii în ram pocnind a primăvară şi-apoi să-i înfloreşti pe rând? Te-a cotropit vreodată ploaia aurie şi fulgerul în ochi s-a strecurat […]
Citește mai departe
Tremura văzduhul adunându-şi norii Înnegurând seninul liniştitei după-amiezi de vară, din care au dispărut cocorii. Buzele norilor se preling în picături asmuţind asupra câmpiei un roi de străvezii cristale amare pe aripi ascuţite de fluturi. Rostogolindu-se în vârtejul furtunii Lumina se cerne strecurată Prin zdrenţuitele margini de univers scăpărând săgeţi albastre. Legănându-şi fluidul într-o curgere […]
Citește mai departe
Linişte.. Să se adune toate valurile rostogolind fiecare scoică la locul ei şi luna în căuşul stâncilor să fie primită . Să nu se audă decât pescăruşii izbind oglinda nemişcată a mării cu o străfulgerare de dorinţă nerostită. Ridicaţi-vă toate visele în aer pentru că acum va începe procesul răsăritului. Pentru că sunt prea multe […]
Citește mai departe
Am încercat să adun toate Sentimentele mele uitate Şi să le colorez aripile În albastru. Şi pentru că nu am reuşit Am să-mi cer iertare Tuturor cuvintelor rămase în urma mea pentru că nu le-am convins încă Să se adăpostească în versurile mele
Citește mai departe
Trecându-şi rădăcinile ascuţite prin trupul pământului îşi izbeşte seva de marginile frunzelor rostogolindu-şi spre lumină fructele. Crestându-şi fiecare dimineaţă înlăuntrul şi transformând razele lunii în picături de rouă crudă respiră tot mai des aşteptând nemurirea. Sub povara timpului nemişcat îşi revarsă ideile despicate prin ramuri păzindu-şi cuiburile în aşteptarea cântătoarelor ce-i vor cotropi universul. Neliniştea […]
Citește mai departe