Copacul
Trecându-şi rădăcinile ascuţite prin trupul pământului îşi izbeşte seva de marginile frunzelor rostogolindu-şi spre lumină fructele. Crestându-şi fiecare dimineaţă înlăuntrul şi transformând razele lunii în picături de rouă crudă respiră tot mai des aşteptând nemurirea. Sub povara timpului nemişcat îşi revarsă ideile despicate prin ramuri păzindu-şi cuiburile în aşteptarea cântătoarelor ce-i vor cotropi universul. Neliniştea […]