Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
DU

Dulce Deea

Între 18.10.2025 și 27.10.2025, a publicat 10 articole, citite de 2.986 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (10 articole) .

Cele mai recente

Personal •

Cine se întoarce cu adevărat vreodată

Scrisoare de-acum trei ani. N-a ajuns la tine pentru că nu ţi-am mai trimis-o. „Mă sunaseşi aseară. Au fost zile amare mult şi cea de ieri s-a numărat printre ele, poate ai simţit că am vorbit cu tine în gând. Am fost istovită după ce a plecat Dana. Ultimele zece zile – cu tot cu […]

Dulce Deea 277
Personal •

Cât de imprecisă e graniţa între a dărui şi a năvăli

N-am vorbit atâta amar de vreme. Nu m-a încurajat faptul că eram odată în nesuferitul de chat şi spusesem că-ţi voi scrie, iar tu ai precizat mai în glumă, dar parcă mai mult în serios – scurt şi cuprinzător. Ce înseamnă scurt când deschid teritorii lăuntrice unde visez că-mi eşti părtaş de intensitate? Când vreau […]

Dulce Deea 369
Personal •

Scrisori pe care mi-ar fi plăcut să mi le scrii

„Am ajuns pe muchia iernii. Primele zăpezi vin cu o linişte care îmi aminteşte de tăcere. O să-ţi spun ce cred, pentru că nu o să citeşti niciodată vorbele acestea. De ce ţi le-aş trimite, dacă nici mie nu-mi este limpede unde ne-ar putea duce? Ai un râs pe care încă mi-l amintesc foarte bine. […]

Dulce Deea 341
Personal •

De parcă ai porni în galop călare pe un ponei

Am început multe scrisori, le am prin tot felul de foldere. Nu le-am încheiat pentru că nu ştiam dacă ţi le trimit.Şi nu pentru că n-aş fi vrut să le citeşti, ci pentru că tăcerea ta e un gardian. Îi aud paşii dincolo de uşă. Uşa este alcătuită din mii de kilometri, din nopţi şi […]

Dulce Deea 296
Personal •

Când singurătatea e o biată fantomă ridicolă

Am simţit că nu-ţi este bine, iubitule, adânca ta singurătate a strigat până la mine. Te-am auzit şi acum, te-am auzit şi înainte să ne apropiem şi să ne îndrăgostim. Adânca ta singurătate e mai pieritoare decât ai crede. Chiar dacă îţi pare de nestrăbătut. Chiar dacă te simţi legat fedeleş de funiile ei. Priveşte-mă. […]

Dulce Deea 278
Personal •

M-am ascuns în limba norvegiană ca într-o scorbură

Am acest caiet şi stiloul cu cerneală neagră. Am cuvintele pe care ni le-am scris. Le am şi pe celelalte. Cele pe care ni le-am spus la telefon, într-o lună în care nu înţelegeam de ce mă cauţi. Şi cele din săptămânile când ne-am întâlnit din nou în Bucureştiul iernatic. Cuvintele nescrise sunt uşor de […]

Dulce Deea 282

Cele mai citite

Personal •

Cât de imprecisă e graniţa între a dărui şi a năvăli

N-am vorbit atâta amar de vreme. Nu m-a încurajat faptul că eram odată în nesuferitul de chat şi spusesem că-ţi voi scrie, iar tu ai precizat mai în glumă, dar parcă mai mult în serios – scurt şi cuprinzător. Ce înseamnă scurt când deschid teritorii lăuntrice unde visez că-mi eşti părtaş de intensitate? Când vreau […]

Dulce Deea 369
Personal •

Scrisori pe care mi-ar fi plăcut să mi le scrii

„Am ajuns pe muchia iernii. Primele zăpezi vin cu o linişte care îmi aminteşte de tăcere. O să-ţi spun ce cred, pentru că nu o să citeşti niciodată vorbele acestea. De ce ţi le-aş trimite, dacă nici mie nu-mi este limpede unde ne-ar putea duce? Ai un râs pe care încă mi-l amintesc foarte bine. […]

Dulce Deea 341
Personal •

De parcă ai porni în galop călare pe un ponei

Am început multe scrisori, le am prin tot felul de foldere. Nu le-am încheiat pentru că nu ştiam dacă ţi le trimit.Şi nu pentru că n-aş fi vrut să le citeşti, ci pentru că tăcerea ta e un gardian. Îi aud paşii dincolo de uşă. Uşa este alcătuită din mii de kilometri, din nopţi şi […]

Dulce Deea 296
Personal •

Filmul care te întoarce acasă

Îmi amintesc cinematografele unde rula la răstimpuri „Călăuza”. Cei care ajungeam acolo, oricât de fragedă ne era vârsta, oricât de bogate sau nu experienţa de viaţă şi cultura cinematografică, ne simţeam privilegiaţi. Simţeam că o voce interioară ne-a adus la întâlnirea cu acest film, ne-a făcut darul să descoperim altfel lumea şi pe noi înşine. […]

Dulce Deea 291
Personal •

M-am ascuns în limba norvegiană ca într-o scorbură

Am acest caiet şi stiloul cu cerneală neagră. Am cuvintele pe care ni le-am scris. Le am şi pe celelalte. Cele pe care ni le-am spus la telefon, într-o lună în care nu înţelegeam de ce mă cauţi. Şi cele din săptămânile când ne-am întâlnit din nou în Bucureştiul iernatic. Cuvintele nescrise sunt uşor de […]

Dulce Deea 282