Sări la conținut
DU

Dumitrascu Radu

Între 05.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 68 articole, citite de 15.610 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (68 articole) .

Cele mai recente

Personal

O ușă!

Tocmai ce am deschis o ușă. Ai putea sa poftești în camera dacă vrei, în camera sufletului meu. Aveai nasul si ochii rosii, ca și cum abia te oprisesi din plâns și recunosc ca sunt puțin îngrijorat! Poate nu ar trebui sa fiu, dar asa sunt eu. Am jurat cândva ca voi fi și la bine și la greu! Deși tu ai plecat, rădăcinile din mintea mea au rămas ferme și un cuvânt spus, mai ales plin de iubire, va rămâne tipărit pe peritii sufletului indiferent de câtă suferință va trage prin el. Te-am simțit trista, te-am simțit obosita. Mai trec din când în când prin zona, doar, doar, sa-mi las sufletul sa-ți mai respire adierea gandurilor și energie sa-ti transmit ca să treci cu bine peste orice. Mai trec sa-mi las gândul să-l mângâie pe-al tau și sa-i mai alin dorul ce mi-l poartă încă. Asa îmi place sa ma mai mint cateodata. Îmi place sa cred ca-ti mai fur gând la în miez de noapte și inca îmi șoptești in gol probleme de zi cu zi, cu speranța că te voi auzi s

Personal

la rascruce

Draga mea, nu as vrea sa ma consideri doar o unealta, una prin care tu sa-ti reincarci moralul. Vreau sa stii ca si eu am sentimente si inca puternice. Am si eu vise si planuri de care nu ma feresc sa le asimilez cu ale tale. Nu imi e frica sa te primesc in viata mea, ci imi e frica sa nu intri, sa furi tot si sa pleci. Am fost de atatea ori gol, incat am impresia ca nu voi mai avea forta de a-mi reincarca inima din nou cu iubire si compasiune. Am ego-ul slabit, asa ca iubtito asta ar cam fi momentul sa-mi intri sub piele si sa fim unul. Daca nu ai curajul sa-ti lasi trecutul ai posibilitatea sa pierzi sansa de

Personal

3 noiembrie

Azi 3 noiembrie m-am îndrăgostit. Acum 1 an, acum 2 si acum 3 ani. Nu știu exact cum, dar am lăsat din mine în acești 3 noiembrie câte puțin. M-am pierdut în nebunie, am văzut iubirea, ca mai apoi sa o trăiesc. Mi-a fost frica mereu de mine. M-am rătăcit mai mereu și am fugit. Am devenit mai imun de fiecare data la tot ce însemna dragoste. Acum 3 ani eram prost. Nu existam eu, matur, semiconstient. Mimam ca am puterea sa o fac a mea si ca o sa încercăm împreună sa fim fericiti. Am fost prea inofensiv caracterului ei și am lasat-o sa fuga. Ii mulțumesc mult, pentru ca, din cauza ei am început sa scriu și cred și sper ca acum e fericita, mai ales ca și-a luat inima și sufletul și le-a lea transformat în cel cea mai prețioasă persoana pentru ea. Acum doi ani am văzut iubirea. Am trait-o și atunci au început temerile mele despre viitor în doi. M-am speriat și am fugit văzând cu ochii. Mulțumesc ca ai fost, scuza-ma și știu ca acum ești fericita cu el.

Personal

azi, joi.

Cred ca am uitat de mult de chimie. Cred ca am uitat si sa observ dincolo de aspectul fizic. Ma rezum la tot ce e frumos, dar nu am curajul sa musc, sa apuc si sa fie al meu. Sufletul ala curat al meu inca ma tine in loc iar inima spera sa redevin copilul ce eram odinioara. Fruntea incruntata imi depaseste abilitatea de a-mi calma respiratia, iar ochii cred ca sunt singurii care inca imi aduc aminte de mine cand ma uit in oglinda. Sunt oarecum pierdut printre planurile mele de viitor si visele din trecut. Sunt pierdut printre cuvintele celor din jur si cuvintele din capul meu. Ma gasesc cu greu noaptea cand in pat ma asez si imi distribui usor gandurile pe perna. Le las acolo, uit de ele. Am uitat de "te iubesc", nici nu mai stiu ce e ala, in afara de niste cuvinte. Cred ca ar trebui sa recapitulez in dictionar semnificatia lui. Poate asa voi intelege si cel putin mecanic voi invata ce inseamna sa mai iubesti.

Personal

Iubire!

E ciudat de greu ca înainte de toate să privești în urma si sa îți realizezi cât contează și cât vrei sa conteze persoana de langa tine. Ea, îmi e nod în gât și fluturi in stomac. Îmi e vis pe lumina zilei si zâmbet în plină zi noroasă. Ea îmi e surâs plin de jucăuș si alintare obraznica. Îmi e claritate și totodată ceata in același timp. Îmi e sexy, Îmi e dragoste. Îmi e răsfăț, cumințenie si un mod de obrăznicie alintata ce-ți reda stare de viață. Îmi e jumătate și neîndemânare în concordanță, iar acest lucru duce la ingrediente simple ce duc o relație spre un nivel bun de înțelegere. Îmi e frumuste, inteligenta si simplitate. Îmi e "te iubesc" ce îl primesc dimineața prin mic sărut, iar mutrisoara ce îți simplifica stările în primele ore ale zilei e atât de curata încât mie greu să nu-mi pierd buzele peste obrajii tai. Mi-ai lăsat totul în urma si ai acoperit cu voința inconștiență tot negrul ce-mi acopereau stările. Mi-ai îngrijit ușor

Personal

La marginea prapastiei

Stau si ma uit pe tavan ca un fraier. Azi se implinesc 6 ani de cand am cumparat apartamentul. A fost o realizare comuna, acum fara nici o insemnatate. Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic. Sunt la marginea unei prapastii. Mai am putin si cand in depresie. O simt cum imi bate la usa, iar eu ma chinui sa nu o las sa intre. Mi-am pierdut rationamentul, am schimbat din nou jub-ul si ma simt complet pierdut. Oare unde imi mai e locul acuma? Ce mai sunt eu, cine mai sunt eu? Mai exist? Traiesc intr-un miraj creat de propria-mi minte? Mai exist pe pamantul asta? Oare mai exist eu ca si suflet, ca si energie, sau sunt doar o bucata de carne ce face niste lucruri mecanic si consuma oxigen? Sunt total evaporat de trecutul ce l-am trait, insa oare viitorul ... ? Ce viitor cand tu te chinui sa traiesti de pe o zi pe alta? Te minti ca esti bine si iti afisezi un zambet de cacat ce nici tu nu il mai crezi! Oare ce rol mai am eu? Mai am vre-un rol? Oare imi voi mai gasi vreda

Cele mai citite

Personal

Drum gresit.

 Am luat-o pe drumul greșit. Am crezut că iubirea e precum în povești, am crezut în sufletul pereche, mai ales când ochii ei, pe care îi iubeam, își înrădăcinau aceste cuvinte în sufletul meu. Acum, acolo e doar o gaură mare, a copacului ce a crescut atâția ani, a înflorit de multe ori, dar a fost smuls cu brutalitate atunci când ființa pe care mi-o proiectam în viitor ca eterna iubire mi-a întors spatele. Ani la rând m-am întrebat – și încă o mai fac – încotro ma intrept cu viața mea, ce rost să-i mai dau, unde să-mi mai plimb trupul și ce amintiri să mai creez. E atât de vag tot sentimentul ăsta, iar multe dintre acțiunile pe care le fac au ca scop doar umplerea timpului. Cum se mai simte iubirea? Pielea de găină? Un orgasm? Cum se mai simte o îmbrățișare după o zi groaznică de muncă, sau pielea arsă de soare, un sân, ori un sărut după ce își bea cafeaua dimineața? Cum se mai aude un „te iubesc” sau „ai grijă de tine, te aștept acasă”, „ce vrei de la magazin?” sau „mi-e dor de tine”

Personal

3 noiembrie

Azi 3 noiembrie m-am îndrăgostit. Acum 1 an, acum 2 si acum 3 ani. Nu știu exact cum, dar am lăsat din mine în acești 3 noiembrie câte puțin. M-am pierdut în nebunie, am văzut iubirea, ca mai apoi sa o trăiesc. Mi-a fost frica mereu de mine. M-am rătăcit mai mereu și am fugit. Am devenit mai imun de fiecare data la tot ce însemna dragoste. Acum 3 ani eram prost. Nu existam eu, matur, semiconstient. Mimam ca am puterea sa o fac a mea si ca o sa încercăm împreună sa fim fericiti. Am fost prea inofensiv caracterului ei și am lasat-o sa fuga. Ii mulțumesc mult, pentru ca, din cauza ei am început sa scriu și cred și sper ca acum e fericita, mai ales ca și-a luat inima și sufletul și le-a lea transformat în cel cea mai prețioasă persoana pentru ea. Acum doi ani am văzut iubirea. Am trait-o și atunci au început temerile mele despre viitor în doi. M-am speriat și am fugit văzând cu ochii. Mulțumesc ca ai fost, scuza-ma și știu ca acum ești fericita cu el.

Personal

Fara sens. Absurd

Ai fost ploaie de vara. Chipul tau pe sub pleoapa inchisa. Vocea ta si sunetul apei. Lilieci. Acum scriu chestii fara rost, doar fiindca mi-am dat nenorocita aia de barba jos, cea prin care tu iti plimbai mana si era a dracului de bine. Nu pot sa adorm si cred ca asta o sa fie cea mai proasta postare pe care o sa o public. Nu e nici o problema. Stii prima iubire nu se uita niciodata. Te inteleg te aprob. Dar si prima iubire o sa-ti futa gandurile si visele si tot ce ai mai bun in tine. Nu deveni cum sunt eu. Nu deveni un zombie care alearga fara sa gandeasca spre trecut. Un zombie care revine la viata doar cand prinde cate o mangaiere prin par de la o fata draguta, sau se cufunda in visele si cuvintele ei. Unde e nenorocitul ala de vin cand ai nevoie de el. Imi arde inima dupa aroma dulce a unui vin rosu. Nu ma lasi sa adorm, iar vinul era elixirul meu spre necunoastere, spre nepasare.

Personal

la rascruce

Draga mea, nu as vrea sa ma consideri doar o unealta, una prin care tu sa-ti reincarci moralul. Vreau sa stii ca si eu am sentimente si inca puternice. Am si eu vise si planuri de care nu ma feresc sa le asimilez cu ale tale. Nu imi e frica sa te primesc in viata mea, ci imi e frica sa nu intri, sa furi tot si sa pleci. Am fost de atatea ori gol, incat am impresia ca nu voi mai avea forta de a-mi reincarca inima din nou cu iubire si compasiune. Am ego-ul slabit, asa ca iubtito asta ar cam fi momentul sa-mi intri sub piele si sa fim unul. Daca nu ai curajul sa-ti lasi trecutul ai posibilitatea sa pierzi sansa de

Personal

februarie, ciudat.

Am incercat sa traiesc prin muzica pe care m-ai invatat sa o ascult. Am patat trupuri cu ea, ca mai apoi fiecare sa se stearga si sa plece cat mai departe de mine. Am fost lasat de atatea ori deopate incat am renuntat. Am renuntat la a mai te asculta, de a te mai purta in gand si am inceput sa scriu. Ti-am repetat de sute de ori cat de mult inca te iubesc si cat de nenorocit sunt deoarece inca nu-ti pot debarasa amintirea din gandurile mele. M-am intrebat de mii de ori daca te mai iubesc , daca iti mai simt cu adevarat sarutul sau daca mai vreau mangaierea mainilor tale. Cred ca acum, prin reabilitarea ce-mi poposeste in minte, incep a se sterge involuntar amintirile ce mi te legau. Se sterg cu durere, pe sub mana sufletului meu. Incep sa cred ca maturizarea imi bate la usa, lasandu-mi creierul stapan in defavoarea inimii. Te astept pentru ultima oara cred, imi tot repeta visele sa o fac in amintirea ta.

Personal

Nu stiu

Am ratat multe pana acum. Am dat-o in bara de sute de ori si tot aproape ca nu am invatat nimic. Am zis ca am nevoie de liniste, insa linistea asta ma distruge psihic. Am zis ca am nevoie de agitatie, de zgomot, ma rupt fizic in doua. Ma aruncat intr-un loc intunecat al gandurilor mele. Sunt intr-o balanta in care arbitrul imi sunt persoanele din jur. Mi-e frica sa ma arbitreze corect si le las doar usor sa-mi influientelze gandirea. Insa cateodata apare o ea care-ti misca putin placile din creier. Te zbate si te agita doar asa pentru placerea ei. Te lasa apoi sa zabovesti cu tine, singur intr-o negura ce nu ti-o descrii. Ti-ai zis doar sa ai grija. Sa fii precaut si sa nu lasi ca nimeni sa-ti mai pasesca calea sufletului. Tu nu ai nevoie de iubire, tu trebuie sa fii tare, sa treci peste si sa vezi exact ce ti-ai propus. Si asa, ai lasat foarte multe in spate. Ti-a fost frica de stabilitate, ti-a fost frica de inteligena. Stii ca acum clatitele niciodata nu o sa mai aiba acelasi gust