Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
EI

Ein Art

Între 15.10.2025 și 29.10.2025, a publicat 28 articole, citite de 4.030 ori, cele mai multe scrise în categoria Arte (28 articole) .

Cele mai recente

Arte •

''Cea mai importantă simţire''

(E)xistă o Iubire Infinită dincolo de iubirea limitată a lumii, (U)neşte totul, creează şi ţine Universul laolaltă, (S)ublima, sfântă şi nepieritoare, (U)ndeva aproape de propria-ţi respiraţie, (N)iciodata nu te părăseşte, (T)e îmbrăţişează şi te înalţă oricând şi oriunde, (I)artă, binecuvântează şi fericeşte clipele tale, (U)ită tot răul şi-ţi face numai binele, (B)ucuria ţi-o face copleşitoare, (I)nima ţi-o umple de fericire, (R)eamintindu-ţi mereu cea mai importantă simţire: (E)(U) (S)(U)(N)(T) (I)(U)(B)(I)(R)(E)!

Ein Art 611
Arte •

''Zidul sentimentelor''

  Înaintea cuvântului a fost gândul iar înainte de toate a fost mintea. Trăim într-un univers mental unde nimic nu poate exista fără o minte care să perceapă existența, să o analizeze, să-i dea dimensiune, profunzime, formă și culoare. Așa a fost încă de la facerea lumii. Gândim, dorim, trăim, visăm, sperăm, în fiecare zi emitem aproximativ 40.000 de gânduri. Peste 99% din ele sunt strict legate și manipulate de realitatea materială care ne înconjoară și doar 1% sunt de natură spirituală, contemplativă, sau meditativă. Dar realitatea este întotdeauna mai mult decât putem vedea, accepta sau crede. Între noi și realitate stă doar gândirea noastră. Iar gândirea poate fi mereu influențată sau chiar programată. Captivi între conformare socială și plăcerile noastre vinovate suntem înlănțuiți de propria  minte pentru că trăim constant în iluzia lumii care ne înconjoară. Oamenii lumii cară cu ei poveri mentale oriunde ar merge și ajung să se obișnuiască cu orice jug. După un timp uni aj

Ein Art 100
Arte •

''Rămășițe''

    Ce vânt rece îmi ești. Ce ploaie grea. Ce chin. Vorba ți-e toată numai miere dar fapta ți-e pelin. Cu ce mână de piatră îmi vinzi iubirea? Cu ce inimă de ghiață fericirea? Te ascunzi sub zâmbete copilărești, Ucizi speranțe, împietrești pe buze poezia, Stârnești în simțurile mele doar urgia. Promisiuni deșarte mii și mii, Dorințele mele înfrânte - închisori întunecate. Joci fără milă, chiar și în gând mă minți râzând. Funambulă inima-mi tresaltă. Căzând, picioarele de lut aripi să zbor nu-mi mai dau. Iubirea ta, valiză abandonată într-o străină haltă. Acolo unde mi-se termină suferința începi tu. Pentru câtă noapte mă așteaptă încă, mai multe stele cad în mare, Pentru câtă singurătate și strânsoare, mai multă disperare. Cenușă de vise, amintiri cu ghimpi, lacrimi amare, Mila îngenunchiată în mine ce în sfârșit redevine iertare, Munți de suspine și o speranță pe care tu nu ai să o poți înțelege vreodată,...  E tot ce

Ein Art 128
Arte •

''Strânsoarea înclinațiilor''

Poate că nu ți-am mai spus de mult cât te iubesc,Poate din obișnuință, Poate din firescul de a fi parte din tine,Poate din credința care ne-a ținut mereu rai îmbrățișat la rău dar și la bine.Poate că nu ți-am spus de mult cât te iubesc din vina rutinei care ne obișnuiește până și cu cea mai cronică singurătate, poate din naivitate sau poate din frica de a-ți uita albastrul privirilor dincolo de nori, dincolo de eternitate.Poate nu ți-am spus că te iubesc imponderabil, așa de înalt încât la fiecare despărțire sufăr un fel de cădere pe care numai tu o poți atenua.Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub greutatea cuvântului Dor care niciodată nu minte, dar care mă strivește între cearceafuri pline insomnii și suferințe.Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub jurământul simțămintelor, Dincolo de orice gând, de cuvânt, de bariera vanităților lumești, Simțind că doar atunci când te iubesc mai mult, există mai mult.Poate că nu ți-am spus cât de mult te iubesc în strânsoarea încli

Ein Art 101
Arte •

''Fluturi ''

Iubirea e fica unei dureri câștigate,Durerea e văduva unui zbor pierdut.Pesimiștii nu cred în aripi, credința lor e un târâș la nivelul solului. Visătorii cred în fluturi. Fluturii nu cred în pene, aripile lor sunt făcute din pulberi ce nu se tem de gravitație. Toți oamenii lasă în urma lor pulberi de amintiri ce se aștern peste visele căzute. Viața e un zbor în cădere. Căutând înălțarea nimeni nu ajunge la fundul inimii fără să își frângă măcar o dată aripile sufletului.  ~ E.I.N ~

Ein Art 55
Arte •

''Când inima te trage de mânecă''

Cât de fragilă devine inima atunci când nu primește de la alții ceea ce crede că i-se cuvine?Tu INIMĂ, încetează sa te mai aștepți pe tine din partea oamenilor! Pe măsură ce timpul trece în fuga lui neoprită încă de nimeni și nimic și ia cu el totul într-o singură secundă, inima adevărată nu își dorește mai mulți bani sau mai multe bogății materiale lumești,... ci își dorește mai mult timp!Timp pentru ea, timp pentru a iubi, pentru a se bucura de totul totului pe care îl simte și îl trăiește așa cum știe numai ea. Timp pentru a Fi mai mult, nu timp pentru a avea mai mult!Pentru că inima știe mai mult decât își imaginează mintea, inima știe că nimic nu are în viată în afară de clipa de acum și știe cel mai bine că ceea ce îi refuzi în puterea clipei nimeni și nimic nu îi poate da ori aduce înapoi. Când inima te trage de mânecă, fă bine și întreabă-o: Tu INIMĂ, ce iți dorești cu adevărat acum?Imagine și text~ E.I.N ~

Ein Art 113

Cele mai citite

Arte •

'' Vis de iarnă ''

Găseşte-mă în respiraţia din doi,Găseşte-mă în soare, în zăpadă şi în ploi,Găseşte-mă în bucurie, necazuri şi nevoi.Găseşte-mă cu neobosire în dimineaţa ce vine şi-n apusul ce pleacă,Găseşte-mă în aşteptarea ce la final se face iubire.Găseşte-mă chiar dacă astăzi trăim împreună doar în gând,Găseşte-mă chiar dacă locuiesc în stele şi nu pe pământ,Găseşte-mă chiar dacă prea departe sunt de lacrimile îngerilor tăi,Găseşte-mă chiar dacă e prea târziu pentru atingeri şi cuvânt,Găseşte-mă oricând, chiar dacă sufletul ţi-e frânt.Găseşte-mă sub aripa unui dor ce doare,Găseşte-mă l

Ein Art 780
Arte •

''Cea mai importantă simţire''

(E)xistă o Iubire Infinită dincolo de iubirea limitată a lumii, (U)neşte totul, creează şi ţine Universul laolaltă, (S)ublima, sfântă şi nepieritoare, (U)ndeva aproape de propria-ţi respiraţie, (N)iciodata nu te părăseşte, (T)e îmbrăţişează şi te înalţă oricând şi oriunde, (I)artă, binecuvântează şi fericeşte clipele tale, (U)ită tot răul şi-ţi face numai binele, (B)ucuria ţi-o face copleşitoare, (I)nima ţi-o umple de fericire, (R)eamintindu-ţi mereu cea mai importantă simţire: (E)(U) (S)(U)(N)(T) (I)(U)(B)(I)(R)(E)!

Ein Art 611
Arte •

Un măr cu iubire, pe zi...

...[ Afară ploaia continuă să cadă peste oraş fredonând acelaşi ritm al stropilor de apă vechi de când e lumea. Prin fereastra aburită a cofetăriei în care ne refugiasem se zăreau siluetele fantomatice ale trecătorilor ce îşi grăbeau paşii în căutarea unui acoperiş vremelnic. Cofetăria de cartier era mică şi modestă, iar în loc de arome de prăjituri, în aer plutea un iz reavăn de haine ude.- Ceaiul ăsta nu are niciun gust, aş da orice pentru o ceaşcă de Earl Gray cu miere, lămâie şi un strop lapte, am spus eu gustând vădit dezamăgit de apa slab colorată şi inodoră pe care o

Ein Art 601
Arte •

''Iluzie''

Sunt tot ce vezi și nimic.Sunt apropierea și depărtarea toată.Sunt absența ce-ți cheamă prezența,Sunt ora, secunda și minutul.Sunt dorul care îți înfierbântă așternutul.Sunt norul ce trece ascunzând luna pe cer.Sunt vântul singuratic și stingher. Sunt pulberea împrăștiata sub pasul tău efemer.Sunt frunza ce-ți cade pe umăr în parcul golit. Sunt iedera sălbatică ce se suie pe zid.                  Sunt ploaia ce plânge în timp ce visezi. Sunt melodia suavă pe care o dansezi.Sunt dorința ce nu cunoaște distanțe.Sunt umbra ce se joacă printre raze.Sunt bucuria simplă a unui gest timid,Sunt speranța care niciodată nu te-a părăsit. Sunt soarele ce luminează și după apus.Sunt consolarea unei lacrimi și preludiul unui surâs.Sunt toate astea,... și nimic atunci când privirea te minte,Căci lumea asta e doar o iluzie ce încearcă mereu sa te schimbe.~ EIN~

Ein Art 132
Arte •

''Rămășițe''

    Ce vânt rece îmi ești. Ce ploaie grea. Ce chin. Vorba ți-e toată numai miere dar fapta ți-e pelin. Cu ce mână de piatră îmi vinzi iubirea? Cu ce inimă de ghiață fericirea? Te ascunzi sub zâmbete copilărești, Ucizi speranțe, împietrești pe buze poezia, Stârnești în simțurile mele doar urgia. Promisiuni deșarte mii și mii, Dorințele mele înfrânte - închisori întunecate. Joci fără milă, chiar și în gând mă minți râzând. Funambulă inima-mi tresaltă. Căzând, picioarele de lut aripi să zbor nu-mi mai dau. Iubirea ta, valiză abandonată într-o străină haltă. Acolo unde mi-se termină suferința începi tu. Pentru câtă noapte mă așteaptă încă, mai multe stele cad în mare, Pentru câtă singurătate și strânsoare, mai multă disperare. Cenușă de vise, amintiri cu ghimpi, lacrimi amare, Mila îngenunchiată în mine ce în sfârșit redevine iertare, Munți de suspine și o speranță pe care tu nu ai să o poți înțelege vreodată,...  E tot ce

Ein Art 128
Arte •

''Toamnă pentru frunze''

Ca o frunză adusă de vânt,Lipită de fereastra ta,O mie și una de culori ți-aș arăta,Să-ți facă inima din nou să bată,În ritmul anotimpurilor de altă dată, Când te iubeam și mă iubeai ca niciodată,Și nu știam că toamna pentru frunze înseamnă sfârșit de soartă.Acum a ta absență,... e mai mult o prezență. ~ EIN ~  -------------------------------- "Autumn for leaves"   Like a leaf blown by the wind, Sticking to your window  A thousand and one colors I would show you, To make your heart beat again, In the rhythm of the seasons of another time,When I loved you and you loved me like never before,And we didn't know that autumn for leaves means the end of fate. Now your absence is more like a presence.  ~ EIN ~

Ein Art 128