(copyright: poza din arhiva personala) Am călătorit mult. M-am întors la alte pasiuni. Am trăit altfel. Mi-am revizuit anumite aspecte din viață. Și am adunat numeroase amintiri, pe care nu le-aș fi cules dacă nu luam piciorul de pe accelerația vieții profesionale. Am trăit în ultimii 2 ani, mai mult decât mi-am propus la fiecare cumpănă dintre ani. Și da, continui să aplic și în prezent ideea de a trăi clipa frumos, în tihnă cu mine și cu ceilalți. A
Mâinile pot face multe lucruri, ele pot vorbi și alege să spună povești între două suflete, pot cuprinde o carte și lăsa acțiunea să continue dincolo de coperți pentru a acoperi alte pagini albe din imprevizibilul destin. Mâinile ascund și dezvăluie istorisiri, fără temeri. Și partea frumoasă este că ele creează punți când ating și se lasă atinse. Uneori, avem nevoie de un mic imbold pentru a începe cu sfârșitul și de a ne bucura de el, la fel cum se rostogolește ghemul cu ață în fața unei zburdalnice pisici. Căci ghemul este în esență sfârșitul unor fire de ață ce se așează altfel, într-un circuit. Nu începutul.
Lucrurile se întâmplă cu un scop și toate au un rost al lor menit să ne schimbe percepția sau să ne arunce în cușca "leilor" pe care îi întâlnim în drumul nostru prin cotidian. Fiecare întâmplare vine cu propriul suflu, cu o poveste și mai ales cu o lecție. Fericit va fi cel care va privi orice întâmplare ca pe ceva minunat pentru evoluția sa, nemulțumit va rămâne cel care va purta constant lentilele nepotrivite pentru viața sa.
ea: ce se ascunde în măruntaiele onestităţii?culori, esenţe năbănuite,alei tăinuite?frici?am sorbit ultima gură de cafea lăsată de tine în ceaşcăa fost rece, la fel ca şi lipsa ta.pe fundul său, zaţul îşi lasă povestea să fie spusă,aş vrea să o pot citi,dar nu mă pricep.la fel se întâmplă şi cu oamenii,numai că pe ei, nu vreau să îi citesc,îi iau aşa cum percep şi viaţa: o călătorie cu mult imprevizibilşi muzică.tu, acum, pe unde îţi porţi muzica?mi-e dor...
el: ţi-aş spune că în sinceritate se ascund întâmplări,iar timpul ne va ajuta să le trăim împreună.am ales să fimşi acest lucru e cel mai important.dincolo de uşa existenţei, alte evenimente ne aşteaptă.sunt pe drum, tot cu dor.
Frumusețea vieții constă în continuarea ei și este vizibilă în ochii inocenți ai copiilor. Să acorzi o mână de ajutor unui copil înseamnă să contribui la frumusețea vieții și la încununarea a ceea ce reprezintă de fapt iubirea în forma ei cea mai pură. Vă rog să-l ajutați pe Alex, cu mic cu mare, putem demonstra că inimile continuă să bată cu dragoste inocentă pentru viață!
el: ţi-aş spune că în sinceritate se ascund întâmplări,iar timpul ne va ajuta să le trăim împreună.am ales să fimşi acest lucru e cel mai important.dincolo de uşa existenţei, alte evenimente ne aşteaptă.sunt pe drum, tot cu dor.
Mâinile pot face multe lucruri, ele pot vorbi și alege să spună povești între două suflete, pot cuprinde o carte și lăsa acțiunea să continue dincolo de coperți pentru a acoperi alte pagini albe din imprevizibilul destin. Mâinile ascund și dezvăluie istorisiri, fără temeri. Și partea frumoasă este că ele creează punți când ating și se lasă atinse. Uneori, avem nevoie de un mic imbold pentru a începe cu sfârșitul și de a ne bucura de el, la fel cum se rostogolește ghemul cu ață în fața unei zburdalnice pisici. Căci ghemul este în esență sfârșitul unor fire de ață ce se așează altfel, într-un circuit. Nu începutul.
ea: ce se ascunde în măruntaiele onestităţii?culori, esenţe năbănuite,alei tăinuite?frici?am sorbit ultima gură de cafea lăsată de tine în ceaşcăa fost rece, la fel ca şi lipsa ta.pe fundul său, zaţul îşi lasă povestea să fie spusă,aş vrea să o pot citi,dar nu mă pricep.la fel se întâmplă şi cu oamenii,numai că pe ei, nu vreau să îi citesc,îi iau aşa cum percep şi viaţa: o călătorie cu mult imprevizibilşi muzică.tu, acum, pe unde îţi porţi muzica?mi-e dor...
În viață, avem șansa de a gusta scurte fericiri precum niște bucăți de pâine aburindă, de a mușca cu patimă din iubiri cu gust de ciocolată, de a bea cocktailuri în nuanța cerului senin, de a râde mult și totuși puțin, de a iubi intens precum valul ce se lovește neîntrerupt de țărmul mării și de a călători cu gândul cât mai departe și aproape de cei dragi de câte ori simțim nevoia unei îmbrățișări.
Poate că uneori, viața te va invita să te așezi la masă în față cu propriul destin și să joci alături de imprevizibil un veritabil joc de poker. Și tu, fie vei accepta invitația zâmbind, fie îi vei râde în nas de cât de cool ești și că n-ai nevoie de așa ceva. Că tu ești oricum pionul principal în tot acest joc și restul doar incidente. Tu consideri că deții controlul cărților, căci nimeni nu mai este ca tine, ești unic, uitând un lucru esențial: chiar și tu ai fost o cauză și un efect la un moment dat pentru cineva, pornind de la un simplu afect. Lasă penele jos, are cine să le poarte! Fii demn și joacă cinstit dacă nu cu propriul destin, nu te minți pe tine însuți! O dată ce vei începe să te minți, niciun adevăr nu va mai fi adevăr, ci doar o altă mască pe al tău chip. Lumea ta nu va mai fi la fel, iar tu vei fi captiv. Pe acest lucru se bazează bătrânul imprevizibil, știe să-și joace bine orice mână și are cartea potrivită să răstoarne situațiile în favoarea ta sau dimpotrivă.
o zi ca oricare altaașa părea la începutsoarele stătea și ne privea pe fiecare în parteaflați în alte coordonate.secunde au zburat de atunci,la fel și cuvinte,vulnerabilitățile le-am așezat sub cerul aflat în priviriși încet, am început să mergem unul către celălalt.am avut parte de scurte rătăciri,dar am știut că în fiecare bătaie a inimiise va așterne piesa potrivită.de undeva, se aude melodia: Love of my lifeîn vreme ce, inimile noastre își urmează calea.