Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
GE

Georgescu Felicia

Între 24.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 17 articole, citite de 6.933 ori, cele mai multe scrise în categoria Litere (17 articole) .

Cele mai recente

Litere •

Și de ce? (Imposibile idile cosmice)

și de ce nu m-aș considera euo micuță planetă?o micuță planetă cu milioanede idei și sentimente nedescoperitede niciun explorator,cu numele meu saual altora.o micuță planetă ce a visatla o planetă mai mare,la fel de misterioasă șide neînțeles, practicde nepătruns.nu s-a putut. nu se poate.planetele sunt solitare, deșipar a se aduna, pentru un timp,în galaxii.trebuie să fim conștienți căo apropiere prea marear fi periculoasă -pentru oricare planete cenu ar respecta distanțacare asigură existența(solitară - nu uitați!)

Georgescu Felicia 428
Litere •

Articol

Îți dai seama, uneori, că,deși ai putea fi mulțumit, liniștit,nu ești.îți dai seama, uneori,că nu contează ce fac personajeledin restul poveștii tale,tu tot, în fond, ești nefericit.îți dai seama, uneori,că oricât de luminos ar părea decorul,înăuntrul tău e mereu întuneric.cauți neîncetat ceva,suferi când nu găsești -sau când crezi că găseștiși dispare.te gândești că întunericul ălaabia atunci a sosit,îți spui că va fi înlăturat cândva.dar ce te facicând înțelegică locul întunericuluia f

Georgescu Felicia 423
Litere •

Joacă

de-atâtea orimi s-a deschis o prăpastie în fața sufletului, de parcă mi s-ar fi așternut un covor roșu la picioare, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. de-atâtea ori m-am atașat de gânduri, de idei, de emoții, de povești, iar acestea mi-au fost răpite fără milă, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. am pășit mereu în prăpastie, am acceptat mereu furtul gândurilor, al ideilor, al emoțiilor, al poveștilor; mereu cu speranța firavă că am să pot juca și eu, cândva, jocul acesta. nu din răzbunare. mi-aș lua doar ce mi se cuvine înapoi - oricum, totul ar fi numai o joacă, nu-i așa?

Georgescu Felicia 434
Litere •

Articol

Și nu mai pot, vreau să plec Vreau să plec vreau să plec vreau să plec Vreau să treacă timpul și nu vreau să treacă timpul vreau să mă ascund într-o secundă și să rămân acolo pitită, În secunda aia care trece cât ai clipi și nu se mai întoarce Și eu rămân acolo ascunsă Cu toată durerea și toată furia și voi Nu mai știți niciunul nimic de mine Vreau să plec vreau să plec vreau să plec Vreau să rămân în după-amiaza asta ploioasă de 11 iunie și să trec o dată cu ea și să nu mă mai întorc niciodată Să nu mai exist Să nu mai știu Să nu mai vreau

Georgescu Felicia 387
Litere •

Articol

„Numai numele să nu mi-l amintești, pentru că el are o infinitate de trupuri și s-ar putea să ți-l arate pe-acela pe care tu nu-l cunoști.” Nichita Stănescu se întâmplă adesea să am partede surpr

Georgescu Felicia 435
Litere •

Articol

there was pretty dark and gloomy and i couldn't help but feel that all that is inside me, since without the prospect of you being near again - i'm incomplete. i have to live in darkness now - how can one do that, if darkness is nothing? can the nothing be co

Georgescu Felicia 411

Cele mai citite

Litere •

Articol

„Numai numele să nu mi-l amintești, pentru că el are o infinitate de trupuri și s-ar putea să ți-l arate pe-acela pe care tu nu-l cunoști.” Nichita Stănescu se întâmplă adesea să am partede surpr

Georgescu Felicia 435
Litere •

Joacă

de-atâtea orimi s-a deschis o prăpastie în fața sufletului, de parcă mi s-ar fi așternut un covor roșu la picioare, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. de-atâtea ori m-am atașat de gânduri, de idei, de emoții, de povești, iar acestea mi-au fost răpite fără milă, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. am pășit mereu în prăpastie, am acceptat mereu furtul gândurilor, al ideilor, al emoțiilor, al poveștilor; mereu cu speranța firavă că am să pot juca și eu, cândva, jocul acesta. nu din răzbunare. mi-aș lua doar ce mi se cuvine înapoi - oricum, totul ar fi numai o joacă, nu-i așa?

Georgescu Felicia 434
Litere •

Experimente literare - curs de Creative Writing. Fragment unic

Domnul Black mergea cu pași grăbiți pe străduța întunecată. Se uita din când în când în spate, hăituit de ceva nevăzut. Fir-ar să fie, gândi el, nu plănuisem așa ceva; de unde era să știu că idiotul de Morgan avea să facă infarct la vederea pistolului? Mă așteptam să riposteze cumva. Bine măcar că s-a întâmplat acum, în miez de noapte, într-un loc necălcat de picior de om cinstit. Se îndrepta spre biroul său dărăpănat, jegos - oglindă a sufletului său (sau mai degrabă a firii sale, fiindcă suflet nu se putea spune că avea). Ușa de la intrare scârțâi când o deschise. Se duse spre dulap, părându-i-se că vede, cu coada ochiului, o umbră târându-se pe peretele de lângă el. Doar nu cumva... își zise. Extrem de agitat, scoase din buzunarul hainei pachețelul său prețios și bilețelul ce cauzase tot șirul acela de întâmplări soldat cu moartea lui Morgan. Biletul îi căzu înainte să îl așeze între paginile soioase ale unei

Georgescu Felicia 430
Litere •

Septembrienisme (observație)

cumva, unii ani sunt simetrici -chiar dacă nu în totalitate.cumva, întodeauna septembriepare căe luna în care amcel mai mult curajși cea mai mare nevoiesă îmi las ideile să iasăafară la joacă,printr-o natură încă în viață,dar obosită și gata să renunțela toate tristețile și bucuriilesub forma unui minunat vârtejde frunze ruginii dansândprin vântul schimbării.nu decembrie e sfârșitul.nu ianuarie e începutul.pe peronul meu, septembrie e,aproape întotdeauna, hotarul:după - totul reîncepe, cumva

Georgescu Felicia 430
Litere •

Și de ce? (Imposibile idile cosmice)

și de ce nu m-aș considera euo micuță planetă?o micuță planetă cu milioanede idei și sentimente nedescoperitede niciun explorator,cu numele meu saual altora.o micuță planetă ce a visatla o planetă mai mare,la fel de misterioasă șide neînțeles, practicde nepătruns.nu s-a putut. nu se poate.planetele sunt solitare, deșipar a se aduna, pentru un timp,în galaxii.trebuie să fim conștienți căo apropiere prea marear fi periculoasă -pentru oricare planete cenu ar respecta distanțacare asigură existența(solitară - nu uitați!)

Georgescu Felicia 428
Litere •

Articol

Îți dai seama, uneori, că,deși ai putea fi mulțumit, liniștit,nu ești.îți dai seama, uneori,că nu contează ce fac personajeledin restul poveștii tale,tu tot, în fond, ești nefericit.îți dai seama, uneori,că oricât de luminos ar părea decorul,înăuntrul tău e mereu întuneric.cauți neîncetat ceva,suferi când nu găsești -sau când crezi că găseștiși dispare.te gândești că întunericul ălaabia atunci a sosit,îți spui că va fi înlăturat cândva.dar ce te facicând înțelegică locul întunericuluia f

Georgescu Felicia 423