Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
IR

Irina Alexandra

Între 16.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 23 articole, citite de 17.024 ori, cele mai multe scrise în categoria Litere (23 articole) .

Cele mai recente

Litere •

Eu sunt....(Eu eram...) - aprilie 2009

Ochii aproape tineri care se trezesc dimineaţa în altă limbă. Primele mişcări ale orei opt şi ultimele ale nopţii. Între ele sunt cartea pe care o port în geantă şi ştampila aruncată pe hârtiile prea grele pentru luna aprilie. Amestecate în cazanul fiinţei, amintirile mele şi ale celor din urmă se pierd între frânturile de poveşti imaginate. Duminicile îmi dau ocazia să mă imaginez şi linia dintre ce am fost, ce aş vrea sau ce aş putea să fiu şi ce sunt se şterge ca amintirea unui pilot beat. Sunt de hârtie. Mă minunez când sărut unghiile florilor şi mă rujez numai în faţa televizorului prăfuit. Sunt un ochi de carton la fel de albastru ca şi celălalt şi câteva buze, atât superioare cât şi inferioare, care se trezesc dimineaţa umflate de vise. Am trei

Irina Alexandra 1277
Litere •

Articol

Cred că erau căpșuni. Și pantalonii mei negri. Ți-am arătat șosetele cu fir auriu și m-am lipit de perete obosită și speriată. Fericită. A doua zi am numărat broaște de hârtie și lacrimi de crocodil vinovat. M-am străduit să fiu mai sinceră, dar era greu.Amintirile se șterg, ca limbile pe care nu le vorbești chiar dacă au fost ale tale.

Irina Alexandra 1239
Litere •

Articol

S-au rupt trestiile. Și-au adunat rădăcinile și s-au învelit în zaharină de târg. Au plecat, abuzate de directori și decani de ape stătătoare. Le era frig.  Cred, modest și pretențios în același timp, că dacă vreodată și-ar reveni, s-ar transforma în tâmplari inspectori de ape dulci. 

Irina Alexandra 671
Litere •

Articol

Cuvântul în altă limbă pe care nu îndrăznești să-l spui. Să zicem că sunt coșar. Sau de ce. Sau ghilimele. Fără ghilimele. Sunt cuvintele care-ți lipsesc. Cuvintele pentru care n-ai mai avut răbdare. 

Irina Alexandra 139
Litere •

Articol

Cuando aparecía, asustado y sorprendido, ella temblaba sin razón, culpable e ingenua.  Cuando desaparecía, milagrosamente recuperado, sentía alivio, dolor y nostalgia.  Hay países donde en marzo nieva en baños de hoteles pequeños. Rotos y sencillos.  Seres del querer que ya no puede. 

Irina Alexandra 136

Cele mai citite

Litere •

Eu sunt....(Eu eram...) - aprilie 2009

Ochii aproape tineri care se trezesc dimineaţa în altă limbă. Primele mişcări ale orei opt şi ultimele ale nopţii. Între ele sunt cartea pe care o port în geantă şi ştampila aruncată pe hârtiile prea grele pentru luna aprilie. Amestecate în cazanul fiinţei, amintirile mele şi ale celor din urmă se pierd între frânturile de poveşti imaginate. Duminicile îmi dau ocazia să mă imaginez şi linia dintre ce am fost, ce aş vrea sau ce aş putea să fiu şi ce sunt se şterge ca amintirea unui pilot beat. Sunt de hârtie. Mă minunez când sărut unghiile florilor şi mă rujez numai în faţa televizorului prăfuit. Sunt un ochi de carton la fel de albastru ca şi celălalt şi câteva buze, atât superioare cât şi inferioare, care se trezesc dimineaţa umflate de vise. Am trei

Irina Alexandra 1277
Litere •

februarie și jumătate

În mintea și-n călcâiele mele sensibile și deranjate de ipocrizie, se plimbă cu oase-n vocabular și-n tristețe viitorul inuman al copiilor noștri. Cheia ta pe cutia poștală, gunoiul sub ea și eu, discret amărâtă, spre îndoieli și garoafe cu aspirină. Femei-crocodil în colanți și orășele cu viață de dimineață când în alte dimensiuni mor bunici și plâng femei cu gândul la viitorul neomenesc al nepoților.

Irina Alexandra 1252
Litere •

Articol

Cred că erau căpșuni. Și pantalonii mei negri. Ți-am arătat șosetele cu fir auriu și m-am lipit de perete obosită și speriată. Fericită. A doua zi am numărat broaște de hârtie și lacrimi de crocodil vinovat. M-am străduit să fiu mai sinceră, dar era greu.Amintirile se șterg, ca limbile pe care nu le vorbești chiar dacă au fost ale tale.

Irina Alexandra 1239
Litere •

Păsări și iubiri domestice

Pe casa lor se plimbă cucuvele repetente și garduri pline de steaguri fără țară. Câteodată, când bate vântul prea tare, la ea în zâmbet se strecoară cu scara metalică supărări care vin din pantofii lui, din drumuri spre casă și colici renali. Mai târziu, când se scutură cactusul de fructe, pe el îl strigă absurdul și se ascunde sub pătura ei de tristețe. El cântă la chitara de plastic și urmărește știrile internaționale cu interese secreto-imaginare, ea se plânge de clima excesivă a dicționarelor, de cartoane, de șifoniere și de praful de stele din care s-au smuls cucuvelele.

Irina Alexandra 1224
Litere •

De citit cu furculița

Azi-dimineață, aparent fără motiv, mi-am amintit cum am descoperit că lumea e ca o geacă de iarnă, cu dosul rupt și plin de scobitori, hârtii de gumă (bine mestecată) și câte-o monedă care-și pierde valoarea noapte de noapte. Senzația aia apăsătoare și claustrofobică. Și cum am împins-o undeva pe mâneca pe care nu intră nici moliile, nici zgomotul viitorului. Afară, seara, era cald și cred că de la primărie anulaseră respirația cetățenilor. Între castel și bazin nemărginirea își găsise geaca și răcoare nu mai era niciunde în afară de cafeneaua plină de adolescenți tulburați și scobitori pregătite pentru eternitate. Pe vremea aia nu eram nici mioapă, nici om.

Irina Alexandra 718