Lucian .

Articole postate de Lucian .

  • Poveşti din Kashmir (2): războiul împotriva idolilor 227

    În Kashmirul de azi peste 96 % din locuitori sunt musulmani, ceea ce-l face cel mai musulman loc din toată India. La fel e şi în Srinagar, capitala Kashmirului. Ar putea părea că aşa a fost dintotdeauna. Complet greşit: islamul a venit destul de târziu în Kashmir. Însă i-a fost de ajuns mai puţin de un secol, fatidicul secol 14, pentru a se impune definitiv ca religie dominantă a Kashmirului. Dar cum?

    Citește mai departe

  • Poveşti din Kashmir (1)... 238

    Recent am găsit o mulţime de fotografii făcute în Srinagar, capitala Kashmirului, de care s-a ales praful. Adică au rămas uitate acolo, într-un folder oarecare. Dar orice fotografie poate avea o poveste. Iar poveştile trebuie spuse, altfel rămân neştiute. Aşa că am decis să scutur puţin praful din acel cotlon cu poze şi să scot la lumină câteva fotografii din Srinagar. Şi poveştile lor.

    Citește mai departe

  • A venit Losar, anul nou tibetan!... 243

    Azi e anul nou tibetan şi chinezesc, prima zi din Anul Bivolului de Metal. De fapt e Anul Boului, s-o spun pe a dreaptă, dar majoritatea traducerilor noastre încearcă să evite semnificaţia deloc onorabilă pe care o are bietul bou, propunând în schimb bivolul. Cică ar suna mai bine.

    Citește mai departe

  • Chipuri din nordul Indiei şi Himalaya. Şi poveştile lor. 237

    Recent am acceptat o provocare ce-a bântuit pe facebook până ce-a ajuns, din pură întâmplare, la mine: timp de 10 zile să postez zilnic câte o fotografie din locurile prin care am călătorit. M-am oprit şi am ezitat îndelung în faţa mai multor întrebări: bun, dar din ce locuri să aleg fotografiile? Despre ce anume să fie? Mi-am dat seama că nu are sens să fac o selecţie a celor mai bune zece fotografii ale mele din toate călătoriile, pentru că ar fi exact precum un top al celor mai bune zece cărţi sau filme: încercând să spună totul nu ar mai transmite absolut nimic. Din moment ce am idei puţine, dar fixe - care mă fac mereu să mă întorc undeva prin nordul Indiei, cel mai adesea prin Himalaya - şi îmi plac la nebunie oamenii de acolo, atunci de ce nu aş încerca să găsesc zece portrete de oameni de acolo? Zece chipuri, şi poveştile lor. Care au fost, până la urmă, chiar unsprezece...

    Citește mai departe

  • Cât mai departe, spre est (5): Rize, oraşul sultanului 238

    Când am intrat în Rize ştiam deja că mă aflu într-un loc foarte aparte. Pentru că Rize este, în acelaşi timp, parte din Lazistan - ţinutul lazilor, capitala ceaiului turcesc şi oraşul sultanului. Aşa că acum pot declara cu mândrie: da, am fost şi în oraşul sultanului. Şi exact acolo am avut probleme cu autorităţile.

    Citește mai departe

  • Cât mai departe, spre est (4): Erzurum... 227

    Iubitorii de vestigii ale istoriei se vor simţi acolo în paradis, citisem undeva despre Erzurum. Bun, m-am gândit atunci, în paradis nu am ajuns încă, şi nici nu cred să ajung. Dar aş putea măcar să-mi potolesc curiozitatea, să mă conving cu ochii mei cât adevăr e în aceste cuvinte. Şi recunosc, ştiam încă ceva despre Erzurum. Ceva ce nu se mai vorbeşte astăzi, acolo.

    Citește mai departe

  • Cât mai departe, spre est (3): Uzungöl... 231

    Dacă tot eram acolo, la doi paşi de ei, voiam să-mi fac o mică idee şi despre Alpii Pontici: un lanţ muntos care se întinde de-a lungul ţărmului sud-estic al Mării Negre până la graniţa cu Georgia, având culmi de peste 3000 de metri şi cel mai mai înalt vârf la 3937 metri. Nu aveam timp de drumeţii pe poteci de munte, aşa că am recurs la varianta cea mai comodă: o scurtă descindere într-unul din cele mai lăudate colţuri din Alpii Pontici, lacul Uzungöl.

    Citește mai departe

  • Cât mai departe, spre est (2): Sumela... 237

    Giuvaerul litoralului turcesc al Mării Negre, cam aşa e trâmbiţată Sumela în ghiduri şi pliante turistice. Iar prin Trabzon vezi mai peste tot desene, picturi sau fotografii cu silueta inconfundabilă a Sumelei: zidurile de piatră ale mânăstirii, cu şiruri ordonate de ferestre, par a zâmbi sfidător de pe peretele de stâncă înalt şi abrupt pe care au fost miraculos ridicate. 

    Citește mai departe

  • Cât mai departe, spre est (1): Trabzon... 235

    O să fii singurul turist acolo, mi-a zis un bun amic după ce auzise unde vreau să merg. Sau poate nu chiar singurul, dar o să fiţi o mână de turişti rătăciţi într-o mulţime de localnici indiferenţi. Iar din câte am văzut pe net, mare lucru nu mai e de văzut pe-acolo: o fi fost capitală de imperiu, dar în ultimele decenii a fost dărâmat mai tot ce era în oraşul vechi, nu a mai rămas nimic. Eşti sigur că acolo vrei să mergi?

    Citește mai departe

  • Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (4): regii păturilor 231

    După ce m-am tot învârtit prin Tashigang, trăgând cu ochiul spre drumul în serpentine ce cobora spre vale, m-am hotărât brusc să cedez ispitei şi s-o pornesc în jos spre Khab Bridge de unul singur, fără să-l mai aştept pe Kunga. De unde eram eu părea că până la pod va fi floare la ureche: se vedeau vreo şapte-opt serpentine de cel mult un kilometru fiecare, pe un drum de ţară ce cobora o pantă rezonabilă. Mi-am amintit în treacăt că nu am la mine apă şi că-mi încalc promisiunea făcută lui Kunga, dar mi-am zis că indiferent ce păţisem cu o zi înainte, totuşi nu are sens să devin paranoic. Era scris să mi-o caut cu lumânarea, şi în acea zi. Şi mi-am găsit-o.

    Citește mai departe

  • Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (3): Tashigang şi idila mea himalayană 233

    Aproape că mor de sete deasupra unui butoi cu apă, mă gândeam atunci, în timp ce mă uscam la soare undeva deasupra Tashigangului, fără să pot găsi o potecă spre sat. Şi culmea, eram aşa de aproape de micul cătun himalayan, încât auzeam vocile localnicilor din marginea satului. Părea un coşmar cu tortură în stil chinezesc, în care deşi eram la doi paşi de ţinta mea, totuşi nu eram în stare să o ating, ci rămâneam aşa, la doi paşi, pentru vecie. Bun, atunci cum naiba să ies din coşmar?

    Citește mai departe

  • Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (2): spre Tashigang 222

    Dar de ce să nu mergi pe jos până în Tashigang?, m-a întrebat localnica din Nako care tocmai îmi vânduse o kinnauri topi. Probabil că poţi găsi şi o maşină până acolo, dar de ce să faci asta? Sunt doar vreo patru ore de mers pe munte, pe o potecă bună. Ce mare lucru?

    Citește mai departe

  • Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (1): Nako, unde a înţărcat mutul iapa 219

    Aş minţi dacă aş spune că mi-am amintit brusc de năzbâtiile mele prin valea himalayană Hangrang, şi chiar de-asta am decis să le povestesc aici. Dimpotrivă, plănuiam de mai mult timp să scriu despre ele, pentru că de câteva ori am povestit cu amicii ce am făcut acolo şi am fost întrebat cu mirare: dar nu ai scris încă despre asta pe ici-colo? De ce?

    Citește mai departe

  • Testamentul maimuţei. Poveşti consulare din jungla urbană. 207

    După ce maimuţa năbădăioasă mă lasase fără paşaport în Shimla, în acea memorabilă zi de vineri 13 septembrie, îmi rămăsese mie sarcina deloc plăcută să repar ce stricase maimuţa: să îmi fac rost de o hârtie în locul paşaportului, să pot trece graniţa înapoi, spre casă. Iar asta nu oriunde, ci în India…

    Citește mai departe

  • Cel mai periculos animal din India... 216

    Care credeţi voi că e cel mai periculos animal din India? O fi tigrul? O fi elefantul? O fi vreun şarpe veninos? Nici vorbă. Este maimuţa. În această dimineaţă memorabilă de vineri 13 o maimuţă tânără şi năbădăioasă a deschis fereastra camerei mele de hotel din Shimla, a dat perdeaua de-o parte, şi-a strecurat mâna printre gratiile ferestrei şi a luat de pe masa de lângă ea mai multe chestii, printre care şi paşaportul meu. L-a rupt şi sfâşiat sistematic, până l-a făcut bucăţi, apoi a aruncat bucăţile la marginea drumului, lângă hotel. Când m-am trezit eu din somn maimuţa tocmai îmi zgâlţâia laptopul.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile