Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
MA

Maria Mihaita

Între 28.10.2025 și 29.10.2025, a publicat 5 articole, citite de 1.199 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (5 articole) .

Cele mai recente

Personal •

Simple gânduri la care îți poate fugi mintea, stând, într-o bună zi, cu o carte în brațe

Unii sunt al naibii de deștepți și țin neapărat ca ceilalți să afle asta. Citind "Pasiune pură" a Lenei Andersson și având ocazia să analizez lucrurile lucid, o concluzie: nu există nicio cale de a-l face pe Celălalt să te iubească, dacă el nu-și dorește asta. Cei care iubesc, insistând, îi vor face pe cei iubiți să se îndepărteze și mai tare. Restul depinde de demnitat

Maria Mihaita 264
Personal •

Condamnarea la înțelepciune

Nu mai știu dacă parafrazez pe cineva, dar pare că suntem condamnați la înțelepciune. Mai devreme ori mai târziu, că vrem, ori nu, în măsuri diferite, toți ajungem la un anume soi de înțelepciune înscris în harta noastră genetică: aceea că nu mai poți ce înainte puteai și că ceea ce a trecut a trecut pe veci și nu se mai poate face nimic pentru a remedia. Iar înțelepți devenind, prudența ne mănâncă sufletul și ne taie îndrăzneala. Astfel încât, într-un final, ne trezim întrebându-ne ca tatăl unui deja legendar personaj mioritic:

Maria Mihaita 268
Personal •

O poveste

Știu bine că azi nu vei mai veni, e deja seară și soarele a coborât de ceva vreme prin spatele copacilor, spre o linie a orizontului care se tot îndepărtează. N-ai venit nici ieri, nici alaltăieri, niciodată în ultimul an de așteptare. Care a urmat altui an de așteptare, ba chiar mai multor ani. Ai întârziat într-atât încât nici nu mai știu bine pe cine aștept și cum arăți, ai devenit doar o imagine neclară a dorințelor mele. Mai știu că n-a depins de tine, n-a depins de niciun om știut sau neștiut, dar speranța mea avea nevoie să rămână vie, așa că încă te aștept.

Maria Mihaita 274
Personal •

Despre risipire

Dacă îți este sortit să trăiești suficient, ai ocazia să observi în câte fărâme poți să te risipești de-a lungul unei existențe, ba și de câte ori poți ajuta la făcutul fărâme al vieții altora. Și acestea, pentru că unicul scop pe care l-ai avut în viață a fost să fii fericit, eventual să-i faci și pe alții fericiți. Deși nu are cine să-ți spună, și nici n-ai crede, că fericiți nu pot sa fie decât oamenii care, cândva, au fost nefericiți. Luăm lecții de viață în fiecare zi și ne chinuim să învățăm s

Maria Mihaita 273
Personal •

Tu

aș zbura până la tine dar tu nu mai ești demult acasă primitorul tău suflets-a topit într-o mare de stele căzătoare dar eu ce mai pot face eu acumcând toate drumurile melete aveau drept sfârșit?!

Maria Mihaita 120

Cele mai citite

Personal •

O poveste

Știu bine că azi nu vei mai veni, e deja seară și soarele a coborât de ceva vreme prin spatele copacilor, spre o linie a orizontului care se tot îndepărtează. N-ai venit nici ieri, nici alaltăieri, niciodată în ultimul an de așteptare. Care a urmat altui an de așteptare, ba chiar mai multor ani. Ai întârziat într-atât încât nici nu mai știu bine pe cine aștept și cum arăți, ai devenit doar o imagine neclară a dorințelor mele. Mai știu că n-a depins de tine, n-a depins de niciun om știut sau neștiut, dar speranța mea avea nevoie să rămână vie, așa că încă te aștept.

Maria Mihaita 274
Personal •

Despre risipire

Dacă îți este sortit să trăiești suficient, ai ocazia să observi în câte fărâme poți să te risipești de-a lungul unei existențe, ba și de câte ori poți ajuta la făcutul fărâme al vieții altora. Și acestea, pentru că unicul scop pe care l-ai avut în viață a fost să fii fericit, eventual să-i faci și pe alții fericiți. Deși nu are cine să-ți spună, și nici n-ai crede, că fericiți nu pot sa fie decât oamenii care, cândva, au fost nefericiți. Luăm lecții de viață în fiecare zi și ne chinuim să învățăm s

Maria Mihaita 273
Personal •

Condamnarea la înțelepciune

Nu mai știu dacă parafrazez pe cineva, dar pare că suntem condamnați la înțelepciune. Mai devreme ori mai târziu, că vrem, ori nu, în măsuri diferite, toți ajungem la un anume soi de înțelepciune înscris în harta noastră genetică: aceea că nu mai poți ce înainte puteai și că ceea ce a trecut a trecut pe veci și nu se mai poate face nimic pentru a remedia. Iar înțelepți devenind, prudența ne mănâncă sufletul și ne taie îndrăzneala. Astfel încât, într-un final, ne trezim întrebându-ne ca tatăl unui deja legendar personaj mioritic:

Maria Mihaita 268
Personal •

Simple gânduri la care îți poate fugi mintea, stând, într-o bună zi, cu o carte în brațe

Unii sunt al naibii de deștepți și țin neapărat ca ceilalți să afle asta. Citind "Pasiune pură" a Lenei Andersson și având ocazia să analizez lucrurile lucid, o concluzie: nu există nicio cale de a-l face pe Celălalt să te iubească, dacă el nu-și dorește asta. Cei care iubesc, insistând, îi vor face pe cei iubiți să se îndepărteze și mai tare. Restul depinde de demnitat

Maria Mihaita 264
Personal •

Tu

aș zbura până la tine dar tu nu mai ești demult acasă primitorul tău suflets-a topit într-o mare de stele căzătoare dar eu ce mai pot face eu acumcând toate drumurile melete aveau drept sfârșit?!

Maria Mihaita 120