Sări la conținut
NI

Niste Palavre

Între 12.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 48 articole, citite de 18.381 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (48 articole) .

Cele mai recente

Personal

Mireasa mea, Luna

În seara asta, cu cer purpuriu și lumină de cearăNebună și caldă, mi-am așezat capul alene la tine în poalăMi-am întins trupul frumos langă tine, pe canapeaȘoptindu-ți cuvânt de iubire, de miere, de stea... ...Deodată, încep să-ți înșir verzi și uscate,Povești depănate cu har, pe-un fir de mărgelePovești cu prinți și prințese, cu zmeiCoborâți pe pământ din lumile lor paralele. Din tâmple-mi răsar flori de magnolii timideînveșmântate în grele și lungi rochii de galăFistichii, azurii, ori verzui-aurii ca niște cantarideMi le prind galeș în păr, aproape adormită și goală. Un tril ascuțit taman mă trezește,Mă gâdilă cu nesaț și adânc în timpanVisasem intens la toate iubirile mele de până la tine, de atunci, de mai anCum renunțaseră ele, viclene, să vrea să mai aibă cu mine orișice plan...

Personal

Din placerile necunoscutului imediat

E tentant sa gusti necunoscutul. Daca reusesti sa iti scoti din cap elementul "surpriza negativa" de tipul faimosului Mar, cu siguranta merita incercat. Exista varianta sa ii canti sarpelui - asta daca stii sa canti, evident - pana cand animalul iti devine aliat, chiar si numai intru cantec. Un fel de "imblanzirea scorpiei" pe termen limitat pana se opreste muzica, pana obosesti. Bine si asa, ca oricum nimic nu dureaza pe viata. Se poate insa si sa musti o felie din ceva ce nu are inca un nume si sa iti si placa. Un fifty-fifty in materie de sanse care iti da si mai abitir ghes sa te arunci cu capul inainte, desi tot mai ai acolo, printr-un colt de minte un gand ramas care inca te retine. Ca doa

Personal

Primavara, cui ne lasi?

Daca as putea sa alerg spre tine asa de tare precum as vreaProbabil ca mugurii abia nascuti din pulpa ciresului inca virginAr binevoi sa ma insoteasca, ajutandu-ma sa te prind de graba din urmaCa sa-ti soptesc ca e zvon de primavara si de cer colorat indraznet in rozDe catre zambilele asisderea ce l-au invadat cu totulParfumul insa e acelasi, floare si cer prinse intr-un singur cuvant, intr-o singura clipa, Umbra de aripa ratacita pe chipuri dispare sub tumultul de viata noua Lasand loc siluetei fragede de femeie in

Personal

Colierul meu de fructe rosii

E primavaraSi imi atarni la gat duiosCa un colier de fructe rosii de padureCe canta duios in bataia vantuluiUit, intr-un sfarsit, cum ploaia ma ruginea aseara pe dinauntruCu rabdarea si vointa ei de ploaie cu personalitate.Incep sa uit si cum imi macina inima, plamanii, sufletulCum imi trosnea oasele pana cand mi le-a spart in mii de bucati ca de sticlaImprastiate de tipatul tau deznadajduit in mii de zari.Acum mi s-a facut foameSi te invit la masa taceriiSa devoram pofticiosi, in tihna dupa-amiezii insorite,Fructele rosii ca sangele din luna lui MarteMarte cel capricios si umed, uneori si caldutNoroc cu gustul dulce-acrisor ce ne transforma pe dataIn soare aromat de tandrete infinita.Te iubesc.

Personal

Mecanica inimii

Mecanica inimii Cum ar fi – vorba scriitorului – sa ai un ceas cu cuc in loc de inima?Si cum ar fi ca aceasta mecanica complicata a inimii sa iti joace unele feste, mai ales in probleme de…”inima”?Orice emotie cat de mica, orice gand de iubire, orice tumult Ar putea transforma tic-tac-ul familiar al vietii intr-o tacere acaparatoare de moarteSi totusi…O iubita nu intarzie sa apara, asa se intampla mereuSi e frumoasa, e zaluda,Canta si danseazaDesigur e o iubita speciala, stie de toate, nu asa sunt toate iubitele, de fapt?Cum sa rezisti, chiar si tu, cel cu un ceas in loc de inima, unul asa ca tine, la o atare minune, la un asa boboc de fata, cum? Spune tu: cum???Nu ca n-ai fi incercat

Personal

Ma uit la tine

Ma uit la tine cumva din interior, de pe la mijloc Dar nu stiu care e acest mijloc de fapt - probabil ca cel al vietii, De parca as privi pentru a nu stiu cata oara – mirata si melancolica - la nuferii lui Monet De care niciodata nu ma satur, pe care nu i-am inteles inca cu totul Si carora inca le mai caut raspuns. Te incep din stanga, te inchipui pana inspre dreapta Apoi o apuc invers, si astfel povestea ni se scrie diferit pe ziduri Depinde din ce parte te pornesc, depinde unde si cum te inchid In mine, in tine, sau intr-un nufar cu atatea posibilitati de exprimare Nu iti atarn si un lacat, ci doar un gand de iubire.

Cele mai citite

Personal

Ava

Ava trage un fum lung din tigara subtire ca un pai, un fum mai lung chiar si decat gandul obsedant care nu-i da pace nici ziua si nici noaptea. Doarme si se gandeste, mananca si se gandeste, face dragoste si se gandeste: Ganditul ca mod de viata. Practic, nu ia niciodata vreo pauza din ganditul asta bolnavicios care o devoreaza pe dinauntru, care o desfiinteaza aproape. Groaznic, isi spune, e absolut groaznic. - Esti teribil de sexi cand fumezi asa, pe indelete, îi zise Paul, un Paul indragostit care habar n-are pe unde ii rataceste iubitei lui mintea fix in momentul asta, ca de altfel si in toate celelalte momente. Ochii ti se fac de un verde nepamantean cand fumezi!Dar Paul nu stie ca pentru Ava fumatul e doar un pretext de eschivare si nicidecum o placere. Ava fumeaza mult

Personal

Anti primăvară

Ploua infernal și ne iubeam atunci prin mansardeBlestemată fii tu, lună de Marte,Acum când iubita-mi e atât de departeȘi de ploaie, și nici de amor nu mai pot avea parte. Am uitat și eu și poetul că în loc de cântat și de toamnăPe umeri ne plouă cu stropi mari, azuriiChipul dulce de muiere cu ifos de doamnăCu ochii verzi și cu trup de Alhambră. Mai strig doar așa, pentru mine mai mult și într-o doarăCă mi-e dor și mie vers, și mie clipă, și mi-e o noapte de varăÎn sufletul mut, pe vertebra subțire ca un arcuș de vioară...

Personal

A nins

Calatorind prin tine in ultima vreme,Aproape uitasem ca a nins atat de mult,Atat de mult cat sa nu mai pot deslusi dulcea urma a pasului tau lasata pe umarul meu drept.S-a asternut un strat greu de omat pe chipurile noastre,Si imi doresc sa il putem topi impreunaSub arsita amorului nebun pastrat de aseara in trupuri.Nu mai e nici foarte frig,Iar tu ti-ai facut salba stralucitoare din fulgii sticlosi de zapada cazuti nestingheriti peste sani.Intalnirea de ieri, din jurul inimii tale, intalnirea cu omul acela e acum departe, am inceput deja sa o uit.Sau o fi fost doar o iluzie, si nu era nimeni care sa tulbureUrcarea mea printre artere, vene si aorte pana sus de tot, pana la tine?Oare visam ca eram doar noi doi pe drum, o inima ninsa si coapsa ta fierbinte?Poate ca era vara,Si eu nu urcam pe a ta coloana vertebrala ci doar te vegheamO sa te intreb maine si despre as

Personal

Mâinile tale

Mâinile tale îmi cântă la harpa imaginară a sufletuluiMâinile tale-mi vorbesc, mâinile tale mă cheamă,Mâinile tale îmi cer să revin de nicăieriMâinile tale stau cu mine la taifas, pălavrăgim gălăgios în fața unui pahar de vin roșu,Iar degetele tale dansează pe o melodie imaginarăDegetele tale iubesc.Dacă ar fi să m-ascund undeva,Undeva departe de lumea asta cu nume ciudat și cu privire de umbrăȚi-aș cere să mă cuibăresc cuminte-n căușul palmelor tale pline de zâmbet.Tandrețea lor m-ar proteja subtil,M-aș preschimba-ntr-o inimă pulsândă, o inimă iarăși vie.Aproape ca mi-ai putea auzi tic-tac-ul salvator...

Personal

O carte, trei oameni si un vagon de metrou

Sunt in metrou ca aproape in fiecare zi. Ma intorc de la serviciu si parcurg un drum de aproximativ 30 de minute incluzand aici si stationarea de la statia Victoriei 2, unde de obicei petrec cam jumatate din acest timp asteptand sa schimb metroului spre Obor. Ma indrept spre casa, dupa cum spuneam, si e la fel de inghesuiala ca in fiecare seara in jurul orei 6, pe cand majoritatea cetatenilor responsabili si cu un loc de munca stabil se intorc fiecare pe la casele lor sau uneori pe la ale altora. Imi scot cartea din geanta si ma apuc sa citesc, cu aceeasi nerabdare ca de fiecare data (deh, timpul trece foarte repede si va trebui sa si cobor la un moment dat, din pacate), un obicei de al meu mai vechi si inca pastrat, se pare. Cititul asta in metrou - mai pe spongi asa, ca nu e ca si cum m-as afla acasa, in fotoliul favorit si cu o ceasca de cafea langa - ma ajuta, totusi, cat sa imi pot tine gandurile ocupate cu lucruri intere

Personal

Ma uit la tine

Ma uit la tine cumva din interior, de pe la mijloc Dar nu stiu care e acest mijloc de fapt - probabil ca cel al vietii, De parca as privi pentru a nu stiu cata oara – mirata si melancolica - la nuferii lui Monet De care niciodata nu ma satur, pe care nu i-am inteles inca cu totul Si carora inca le mai caut raspuns. Te incep din stanga, te inchipui pana inspre dreapta Apoi o apuc invers, si astfel povestea ni se scrie diferit pe ziduri Depinde din ce parte te pornesc, depinde unde si cum te inchid In mine, in tine, sau intr-un nufar cu atatea posibilitati de exprimare Nu iti atarn si un lacat, ci doar un gand de iubire.