Între 16.10.2025 și 29.10.2025, a publicat 34 articole, citite de 16.984 ori, cele mai multe scrise în categoria Litere (34 articole) .
Pentru tine, Selfyshore Al aștrilor alai, în ale zorilor lanțuri, se frânge; Orbitoare luciri se sfetesc pe lume; Nourii de plumb sunt înghițiți... Precum platanii și trupu-mi e…
Cercetam veche cetateDupă slovă, în pietateDară m-am năpăstuitCând boreasă mi-am găsit
În cameră se prelinge zefirul, Cu o lividă rază de lumină; E timpul să depănăm firul De Eros, dragoste senină... Din multe legende și închipuiri, De pe vremi, bardul se spovedeșt…
De sinele meu stă în ştreang Întunericul preacucernicContemplând infinitul ce nu i se cuvineSoarele îşi potopeşte lacrimile dogoritoareLepădând seninătatea unor Timpuri“- Ce creatură a zămislit haosul?În ce baptiseriu din Styx fost-am sfințită în tenebre?”Repausate stele se oglindesc pe rebeliunea cutremurată a razelor lunii,Testimoniu al decadenței abisului care îmi curge prin vene;Sinele nu se descinde prin nucleare şi nalte raiuri,Adoră să adaste în purgatoriuTrăgându-mă în lanțuri prin țărâna umedă a sentimentelor,Până ce îmi simt buzele cuvânt nămolit de amoral amorŞi sufletul jupuit de pe sâni întru suavă pervertire.Colbul paşilor mei sunt ombre necartografiateAle stării de a fi eu cu mine în Ea.Scrijelite epitafuri îmi plagiazăRenegatele taine când noemele mi se înfiripă...Renaşterea la care sunt chemată de simfonia corvilorTrezeşte întrebări:“- Oare au putrezit sensurile răspunsurilor?Care este tipo
Această noemă versificată Îți este dedicatăNumai Ție În vecinicia ce va să vie. Orologiul se liberează în atemporal De Amor, glas care se întreabă “Ce este pe lumea asta mai puternic: Slova şi gândul sau foaia şi rândul?” Şi pe-Amor încearcă altă îndoială, Spusă în şoapte, cu sfială:
Ce este un cuvânt? Zice-se că-i simțământ Rămas, cu legământ De semne, pe pământ... Dar voroava hronicată Și de odinioară dată? Ea, oare, ce mai este? Dragii mei, să știți Că nu …
O epocă apune în asfințit Lepădând hlamida îngemânării; Pe colbul rămas din Timpul infinit Rămâne seducția depărtării. O chimeră prin vene ți se scurge: Sunt raze livide, proslăv…
Orice siluire a noemei în rânduri de epistolă, Apariție a barbariei dintre năzuințe și morală, Tehnică de aripi și nimburi cangrenate zămislește. Este oare profeție a daimonului despletit de pe carne? Un parfum de iraționalitate este doar jumătate dintr-un Vis ale cărui lumini și ombre își prizează neantul în haos. Deșertăciune hrănită cu predici emigrate-n ilustrații Este spiritualitatea voastră, totdeauna substituită păciuirii. Orice spasm al îndatoririlor se reneagă firii absolvite! Unire blagoslovită în boem