Articole postate de Dan Iancu

  • ... 18

    * ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea dreaptă sau … Citește în continuare →

    Citește mai departe
  • 2. CINE SUNT?... 20

    iaca o margine uitându-se la apa ce trece și-mi ia câte o fâșie, lăsând libere rădăcinile ierburilor, aproape negre, pe care le port de când nu mi-a mai ajuns ajunsul acela repetitiv. mă făcusem ca un porc (nu că acum aș fi altfel) și durerea de a scrie doar în cap se făcuse un soi … Citește în continuare 2. CINE SUNT? →

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 28

    – Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe
  • despre iubire... 25

    am toate mirosurile nopții cu mine. tu ești desfăcută ca o felie de roșie, umedă de atingerea cuțitului, pe o farfurie albă, lîngă un calup de brînză de paișpe, aromată. sărată, ce se sfărîmă-n cioburi albe la orice atingere. parc-aș fi eu atunci cînd scriu despre tine. la radioul de pe etajera pusă pe peretele … Citește în continuare despre iubire →

    Citește mai departe
  • 79. azi nu mă gândesc la nimic,... 17

    iar nimicul[1] e compus din                 cafeaua cu lapte în dreapta,                 aparatul de fotografiat (de cel nou vorbesc),                 țigările și scrumiera în stânga,                 degetul arătător nefolosibil decât așa, ca să împung tastele negre,                 tusea vibrantă,                 plantele de busuioc precum niște verzituri agățătoare,                 cocoțate pe cutia desfăcută a pc-ului,                 … Citește în continuare 79. azi nu mă gândesc la nimic, →

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 22

    Avea o limbă lungă, aproape violet, ce-i ieșea din gură înconjurîndu-mi gîtul prelung și el, cum n-a mai fost niciodată. În plus durea. Gâtul, evident, nu limba. Limba era a ei. Ea zîmbea, iar șarpele umed ieșea din zîmbetul ăla de parcă era o bășcălie sadică. Urma să mă omoare. Eram conștient de asta, dar … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe
  • 77. ÎN MOMENTUL ÎN CARE ȘTII CĂ ISTORIA DISPARE[1] 16

    (pentru că pe-o planetă radioactivă ființarea, teoretic, n-are rost) îți faci o cafea într-un bol de supă că să poți să vezi telejurnale la nesfârșit (măcar asta de acum îți zici) și nu-ți mai pasă de colesterol sau glicemie, hypertensiune sau oblezitate (oricum nu mai ai cine știe. doar de-ncurcat lumea la piață cu nenorociri … Citește în continuare 77. ÎN MOMENTUL ÎN CARE ȘTII CĂ ISTORIA DISPARE[1] →

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 24

    * ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală de acum. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe
  • 72, CHIAR CĂ NU-MI MAI PASĂ... 26

    de voi când bateți apa-n piuă cu pretinsele drepturi ale omului ca să nu se vaccineze că-i intră bubuli-n creierul ăla de vată și marea lor libertate de-a vopsi moartea-n tricolorul cu care se-nfășoară la ‘venimente ecepționale, cum ar fi ciolanul cu fasole de întâi decembrie sau parada imbecilității pe care-o votăm zi de zi … Citește în continuare 72, CHIAR CĂ NU-MI MAI PASĂ →

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 55

    – Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe
  • 7. UNEORI CINEVA NE IA MINȚILE.... 37

    enumerarea începe cu doamne-doamne, care e sus și ne vede pe fiecare pentru că este infinit și are peste șapte miliarde de priviri sau stomacuri cu care se uită la noi și ne digeră. să nu mai vorbim de memoriile care ne înregistrează minuțios pentru judecata de după sau de apoi sau cea de joi. … Citește în continuare 7. UNEORI CINEVA NE IA MINȚILE. →

    Citește mai departe
  • 65. IERI AM SCRIS UN VERS,... 33

    eu știu să iubesc. nu știu să fiu iubit! (mă rog, fără punctul cu pricina) și am găsit comentarii, înspre zori, comentarii în care erau sfaturi, miștouri, apropouri (te-ai culcat cu sor-mea!) și alte alea, de obicei bălării prin care oamenii o iau razna-n pielea goală, dar nu uită să-și pună cravata sau cerceii sticloși … Citește în continuare 65. IERI AM SCRIS UN VERS, →

    Citește mai departe
  • 58. CA ȘI CUM AI CĂDEA PE SCĂRI... 40

    și n-ai avea de ce să te-agăți[1]. cam așa ar trebui să scrii poezie sau orice text-subtext-pretext sau protest pe care să le numești literatură indiferent dacă e pe-o temă dată unde a trăi e al personajelor și nu al tău, nu al rețetei primită de la un editor oarecare, pentru că tu nu faci … Citește în continuare 58. CA ȘI CUM AI CĂDEA PE SCĂRI →

    Citește mai departe
  • 57. NU MĂ MAI UIT LA ȘTIRI... 40

    de secole. aflu oricum pă facebook ce ar trebui să știu și mult mai important vestitorii îmi spun cum să le văd. mai pe-o dungă, mai negre, mai violente. restul nu contează dacă știi cum să-ți vezi de treburile tale zilnice. mai o țigară, mai o cafea la o măsuță cu tăblia de sticlă privind … Citește în continuare 57. NU MĂ MAI UIT LA ȘTIRI →

    Citește mai departe
  • 56. aș fi făcut orice ca să-mi vii înapoi... 35

    nu ți-am mai scris direct pentru că mânjesc spamul cu trimestrialul meu te iubesc[1], iar cel de-al cincilea nume adăugat (asta voiai să-mi spui indirect) m-a pus la pământ cum n-o poate face nimeni. doar citește și încearcă să-nțelegi, iar dacă nu pricepi sau imaginația te târăște în pustiuri întreabă. întrebările nu sunt tandrețe ca … Citește în continuare 56. aș fi făcut orice ca să-mi vii înapoi →

    Citește mai departe