a.m. thoughts
Forever the tragedy of never having known will haunt you, burying you all the way down, as you grow…
Între 16.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 20 articole, citite de 9.416 ori, cele mai multe scrise în categoria Litere (20 articole) .
Forever the tragedy of never having known will haunt you, burying you all the way down, as you grow…
Să fi trecut vreo 10 minute de când s-a auzit. Un foșnet ciudat, precum o bătaie de aripi, a străbătut bezna din spatele meu. Deocamdată nu văd pe nimeni, dar inima începe să îmi atingă coastele. Resimt un marasm indomptabil, iar cortexul vituperează orice formă de logică – de ce naiba mai sunt aici?! Podeaua este un pic dezacordată, ori pașii mei […]
Atâta vreme, atât de multe măști purtate ne-au apropiat strident și fals, cu fericiri plimbate din gară-n gară, spre a atinge destinații nemaiaflate crezând, în ignoranța noastră, că le știm pe toate – dureri, tăceri, gânduri, simțiri, poveri și-o sumedenie de păcate – pe care fiecare le agață pe perete, la niveluri ferecate, unde niciun […]
And we run And we run And we run And we run And we run And we run And we run Until we break through
Te văd câteodată atât de aproape încât îmi este teamă să respir; mă tem că pieptul meu s-ar putea arunca prin inspirație spre trupul tău și ți-ar putea șterge nemurirea pictată cu acuarele imaginare de jur împrejurul amintirii tale. Îți simt necuvintele adâncindu-se în cordul meu dezorientat precum un verb ce și-a pierdut versul … […]
Arată-te, cucoană, și spune-mi, ce mai vrei? Nu îți ajung părinții? Și frații vrei să-mi iei? Ce suflet poți avea? Nu te frămânți un pic De plânsul mamei, soției, copilului mic? Un zâmbet apune, doi ochi se închid – Doar jucării, în lumea ta de gheață și vid. De ce te cert? De ce te-acuz? […]
După un ocol de 360 de grade în jurul întunericului, brațele noastre s-au reîntregit în lumină.Filed under: Aforisme/Gânduri scurte Tagged: 360 de grade, aforisme, dragoste, ganduri, imbratisare, intuneric, iubire, lumina, oameni, viata
Suntem fire de gând în Ființa imensă care este viața. Uneori, suntem slabi. Uneori, agoniile ne obosesc și ne fac să renunțăm. Îmi imaginez un om trist, pustiit, rătăcit. Ajuns la finalul răbdării față de sine, comite singurul gest care i-ar putea oferi sentimentul de demnitate și eliberare. Se sinucide și lasă în urmă un …
Consider că cei care încearcă să se adapteze undeva, oriunde, oricând, în orice context, trăiesc o dramă. O depersonalizare dură ce are la bază ideea că “nu sunt destul de bun pentru a fi eu însumi, așa că voi încerca să găsesc o cale de a fi pe placul celorlalți”. Copil fiind, m-am lovit adesea …
Au fost patru ani și jumătate fantastici. Cu bune și rele, dar fantastici. Au fost patru ani și jumătate în care am învățat să râd (nu doar să zâmbesc), să ajut, să ascult, să iubesc, să creez emoții frumoase, să ofer mai mult decât primesc… Au fost ani care m-au făcut să fiu un om …
Mi-am ridicat tălpile amorțite de pe solul rece și am fugit. Ajuns periculos de aproape de poarta începuturilor, m-am speriat și mi-am boicotat șansa la fericire. Nu am putut îndura o existență clișeică, lipsită de vidul ce transfigurează durerile și îndulcește praful propriilor descompuneri. Our wings are burning / How glorious the pain… De trei …
Îmi atingi inima cu jumătate dintr-un plămân pe jumătate ars și îi șoptești “respiră!”… Nu știu cum este posibil ca ochii tăi să fi văzut atât de departe, căci parcă nici eu nu mă mai conștientizam. Îmbrăcat cu mine însumi, încă mă căutam bezmetic și totuși cu pâlpâiri tot mai sărace – prin holuri, pe podele, …