Cu gingășie și luciditate, Eleonora Lisnic ne îndeamnă să nu privim în urmă 288
- Cultura
- 13-03-2019 20:30
...
Citește mai departeChiar dacă Hoi An, oraşul din centrul Vietnamului celebru pentru lampioanele sale multicolore, dobândeşte un farmec aparte atunci „când felinare se-aprind şi seara cade încetişor”*, dimineaţa este momentul zilei cel mai potrivit pentru a-l descoperi.
Citește mai departeIeri am strâns expoziția Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ’30, curatoriată de Marius Turda și expusă la Galeria de Artă a Muzeului Județean de Istorie și Artă, Zalău (8-28 februarie 2019). Pentru a promova expoziția am conceput un atelier sau un fel de mini-experiment pentru clase de liceu. Experimentul arăta ca atare: Intrau elevii la Galeria de Artă, unde apoi i-am pus să stea într-un cerc pe bănci. Le-am spus titlul expoziției și l
Citește mai departeUn perete întreg al unei încăperi din castelul Grimaldi de la Antibes, clădire ce adăposteşte Muzeul Picasso, expune 24 de desene în tuş negru pe hârtie ale lui Hans Harung (1904, Leipzig - 1989, Antibes). Puse sub sticlă, pe peretele opus ferestrei, sunt
Citește mai departeConstruită între anii 1902 şi 1908 la vârful promontoriului care străjuieşte intrarea în Golful Furnicilor (Baie des Fourmis) de la Beaulieu-sur-Mer, după dorinţa lui Théodore Reinach (1860, Saint-Germain-en-Laye-1928, Paris) şi după planurile arhitectului Emmanuel Pontremoli (1865, Nisa - 1956, Paris), Villa Kérylos se află
Citește mai departeLiteromania împlineşte 100 de numere şi, cu ocazia acestui număr aniversar, vă propunem un interviu cu Mircea Cărtărescu – scriitorul român care a câştigat, în ultimii ani, o bună reputaţie internaţională (în Suedia, Germania, Spania şi ţările latino-americane; anul trecut, scriitorul a obţinut, de altfel, alte două premii prestigioase, Premiul „Thomas Mann”, decernat la Lübeck, şi Premiul Formentor, la Mallorca). Trebuie spus că Mircea Cărtărescu a fost alături de noi încă de la primul număr, pentru care ne-a oferit cu încredere u
Citește mai departe„Am mania să fotografiez totul, pentru că fotografia este cea de-a doua memorie a mea. Fixată pe peliculă, amintirea îşi reia întreaga ei forţă, întreaga ei acuitate, reînvie evenimentele.”
Citește mai departePrima dată am trecut Meseșul anul trecut, prin martie. Făceam teren prin Sălaj împreună cu un coleg antropolog. Drumul ce șerpuiește în jos dinspre Meseș oferă o panoramă largă asupra orașului, iar noaptea luminile orașului împrăștiat în vale îți dau impresia că ai de-a face cu o urbe mult mai mare decât este. Impresia se spulberă repede și dacă ești un călător-privitor grăbit și cumva superficial sau pur și simplu iremediabil marcat de farmecul marilor aglomerații urbane, e foarte probabil să nu înțelegi
Citește mai departeAu trecut deja 50 de ani… Prima oară am trecut pragul Muzeului Theodor Aman prin clasa întâi sau a doua, alături de părinţii de curând sosiţi în Bucureşti din Sibiu. Părăsiseră „Oraşul minunilor” (Ioana Postelnicu, 1957), care adăpostea cel mai vechi muzeu din România (Brukenthal, 1817), pentru a descoperi capitala. Primul muzeu vizitat aici, Muzeul Simu, se afla chiar la capătul străzii pe care ne mutasem. Muzeul Aman a fost cel de-al doilea muzeu bucureştean în care am intrat. L-am vizitat de multe ori în anii copilăriei. Apoi, acum vreo 50 de ani, alte lucruri au trecut pe primul plan. Ştiam că Muzeul Aman exista în continuare şi speram, într-o zi, să îl revăd. Într-o duminică de ianuarie 2019, i-am trecut iarăşi pragul.
Citește mai departeMi-ar fi plăcut să locuiesc într-o casă care să aibă deasupra uşii de la intrare o firidă cu un înger. Îngerul păzitor al casei care să vegheze asupra acelora care îi trec pragul. Iar la colţul străzii s-ar afla, sus într-o nişă, o Madonă cu Pruncul. Cred că o ase
Citește mai departe