• Povestea lui Spartacus – printul gladiator si a treia rascoala a sclavilor 244

    Pana la Spartacus luptele contra sclavilor, nu erau ceva iesit din comun in lumea romana, insa lucrurile au luat o intorsatura diversa atunci cand printul din Tracia, care luptase in linie secunda de partea armatei romane, s-a vazut nevoit sa lupte. Impreuna cu un grup de camarazi fugise din tabara romana, devenind talhar. Fiind capturat de romani, avea sa ajunga gladiator, aparandu-si viata in arena pentru a distra plebea. Puternicul si mandrul Spartacus avea sa devina o atractie de prima clasa pentru spectatorii de la Circo Massimo. A fost trimis deci sa invete cum sa fie gladiator la o scoala de antrenament din Capua, unde se antrenau impreuna cei mai puternici si frumosi prizonieri capturati in Gallia, Germania si Tracia. La aceasta scoala a pornit o revolta, care desi parea sa fie oprita de catre gardienii supraveghetori, s-a terminat cu fuga gladiator

    Citește mai departe
  • Nero: de la uciderea mamei sale la incendierea Romei 272

    Din cate se pare Nero dorea ca numita Poppea Sabina sa devina amanta sa. Cum legile decentei din acele timpuri cereau ca ea sa fie casatorita, Nero ii cere lui Marcus Salvius Otho sa se casatoreasca cu ea.  Tacit povesteste ca Poppea era o femeie extrem de frumoasa si inteligenta, careia nu-i lipsea nimic in afara de onestitate. In aceste conditii Otho se indragosteste de ea si refuza sa ii faca pe plac lui Nero, care dupa amenintari si presiuni si vede constrans sa anuleze nunta si sa il trimita pe Otho sa guverneze indepartata provincie Lusitania (aflata in Portugalia).  Poppea era o femeie  ambitioasa si a inceput sa ii ceara lui Nero sa o faca imparateasa, in conditiile in care Nero era casatorit si avea o relatie rece cu sotia sa. Claudia Octavia, sotia lui Nero, era iubita de popor si de pretorieni, era protejata de Seneca, de Burro si mai ales de Agrippina Minor Iulia (mama lui Nero). Poppea, pentru a obtine ceea ce do

    Citește mai departe
  • Latinitate - Romulus – legendarul fondator al Romei – Rapirea sabinelor 265

    Romulus, fondatorul Romei, este primul dintre personajele legendare ale istoriei orasului. Povestile il descriu ca pe un rege drept, luptator puternic si, cel mai important, fiu de zeu. Originea sa divina il insoteste in toate actiunile sale: uciderea fratelui sau, rapirea sabinelor, inaugurarea de temple sacre. Actiunile sale nu se supuneau limitelor umane de justitie, pentru ca actiunile sale erau mereu “drepte”, el fiind un zeu, si prin urmare superior judecatii umane.Se imbraca somptuos, potrivit statutului sau,  a numit 300 de senatori si 300 de cavaleri, a creat un “azil” in Intermontium, unde se puteau refugia hoinarii si fugarii de orice fel, pentru a popula in cel mai scurt timp noul oras, iar mai apoi a pus la cale o strategie pentru a gasi sotii pentru oamenii sai si pentru a asigura continuitatea urbei. Dupa ce a

    Citește mai departe
  • Constiinta nationala, religie si emancipare politica in Transilvania 258

    Trecerea Transilvaniei sub stapanire Imperiului Habsburgic a modificat statutul politic al principatului, caruia i s-a limitat autonomia interna. Locul principelui a fost luat de un guvernator numit de imparat. Curtea de la Viena a reprezentat speranta unui sprijin pentru obtinerea drepturilor politice pe care autoritatile locale si nobilimea maghiara refuzau sa le acorde romanilor. Prevederile Diplomei Leopoldine din 1701, care acorda drepturi civile romanilor trecuti la greco-catolicism, nu au fost aplicate. Principalul avantaj al unirii cu biserica romano-catolica a fost doar ameliorarea situatiei economice a clerului unit. In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, in lipsa unei nobilimi nationale, lupta romanilor pentru drepturi politice a fost condusa mai ales de cler.

    Citește mai departe
  • Revolutia de la 1848 - 1849 Moldova, Tara Romaneasca, Transilvania, Banat, Bucovina 249

    In 1848 intreaga Europa este cuprinsa de miscari revolutionare care isi propuneau reforme deocratice si intarirea rolului burgheziei ca forta politica. Incadrandu-se acestui proces, elita politica romaneasca trece la reformarea societatii dupa modelul revolutiilor europene. Obiective politice Obiective nationale Obiective economice si sociale Regimuri representative Autonomie

    Citește mai departe
  • Romanitatea romanilor: 101-106. Luptele lui Traian impotriva dacilor lui Decebal. Cucerirea Daciei de catre romani 326

    Traian a pronit razboi impotriva dacilor, pe care ionienii ii numesc “dakoi”, dupa cum spune Apian in cartea a douazeci si treia a Istoriei romane, dorind sa ii pedepseasca pe acestia pentru ca refuzau sa mai plateasca tributul anual. Asadar Decebal, conducatorul dacilor, afland de expeditia initata de Traian impotriva neamului sau, s-a temut, caci cunostea priceperea acestuia in activitatile militare. Si incingandu-se lupta intre ei, romanii au ucis multi adversari, dar nu mai putini si dintre ai lor au fost raniti. Atat de multi raniti erau incat, lipsind fesele pentru bandaje, Traian nu si-a curat nici propria sa haina. Iar dupa ce, cu greutate, a cucerit culmile si a ajuns aproape de capitala lor, Decebal a trimis soli, promitand ca va preda si armele si masinile si pe mesteri si ca va face tot ce i se va cere; si venind la imparat i s-a inchinat, plecandu-se la pamant. Traian, plecand apoi in Italia i-a luat cu e

    Citește mai departe
  • Razboaiele balcanice: Tratatul de la Bucuresti... 260

    Bucurestiul  avea sa fie gazda delegatiilor de pace pe 30 iulie 19113. Venizelos conducea delegatia Greciei, Nikola Pašić delegatia Serbiei, Muntenegru era reprezentat de Janko Vukotić, iar Titu Maiorescu conducea delegatia Romaniei. Prin intermediul ambasadorilor lor la Bucuresti, Marile Puteri au fost prezente in discutiile de pace, avand o mare influenta, fara insa a domina. Romania a respins cerinta otomanilor de a participa, sustinand ca probleme discutate priveau doar aliatii din Balcani, lasand astfel Bulgaria sa discute direct cu ei. Delegatii au fost de accord cu incetarea focului pentru 5 zile, incepand cu ziua urmatoare. Dimitar Tonchev, noul ministru de finante bulgar, a condus delegatia Bulgariei, tinand locul premierului Vail Radoslavov, care a nu a dorit sa participe. Tonchev a incercat sa divida parerile in interiorul coalitiei victor

    Citește mai departe
  • Razboaiele balcanice: Interventia Romaniei... 286

    Vazand posibilitatea de a realiza aspiratiile privind Dobrogea, Romania incepe mobilizarea de razboi pe 5 iulie 1913. Armata Romana era la vremea respectiva bine echipata, avand efective pe timp de pace de 6.149 ofiteri si 94.170 de oameni inrolati, numarul putand ajunge, in urma mobilizarii pe timp de razboi, la 417.720 de oameni. Facand parte din Tripla Alianta, Romania avea cea mai mare parte a armelor fabricate de catre firma germana Krupp. In ciuda acestor caracteristici ale armatei, Romania nu mai fusese intr-un conflict militar cu o alta tara din 1878, totusi aceasta forta, cea mai mare din regiune, adaugata la cea a Greciei si Serbiei, punea Bulgaria intr-o situatie neplacuta. Pe 10 iulie guvernul Romaniei declara razboi, dand insa asigurari

    Citește mai departe
  • Razboaiele balcanice: Disputa dintre Romania si Bulgaria 261

    Dupa succesele Bulgariei impotriva Otomanilor, care au schimbat raporturile de putere din regiune, Romania s-a vazut in situatia de a cere Bulgariei compensatii, privindu-se ca un “jandarm al Peninsulei Balcanice” si dorind sa se asigure ca va ramane singura putere importanta din regiune. Problema nu a fost trecuta cu vederea de catre bulgari, iar in ajunul razboilui, in vara lui 1912, guvernul de la Sofia a incercat sa ajunga la un fel de pace cu cel de la Bucuresti, fiind preocupat de o posibila alianta intre Romania si Austro-Ungaria si de prietenia cu Imperiul Otoman. In acelasi timp, primul ministru, Titu Maiorescu, a replicat evaziv la abordarea bulgara spunand ca inca nu au avut loc evenimente care sa necesite o discutie, incercand astfel sa traga de timp pentru a vedea rezultatul clar al razboiului.

    Citește mai departe
  • Al treilea razbou Punic 149-146-I-HR... 282

    -După înfrîngerea lui Hannibal criza s-a instalat în Cartagena dar  nu totala prăbuşire.-În 150 ,după o perioada de prosperitate Cartagena era pregatita de un nou război cu Roma.-În 149, Roma debarca 2 uriaşe armate în Africa cu scopul precis de a distruge complet complexul Cartagena .-Timp de doi ani de zile ,Cartagena a respins orice atac al armate lor romane conduse de nepotul lui Scipio Africanul mai precis de generalul Scipio-Anelionius.-În timpul acestui război ,puterea Romei era în plină dezvoltare si mai precis ceea militară .-Spre deosebirea de primele doua războaie,Roma foloseste elefanţi si noi tactici ,tactici prin cu care surprinde armata Catagena.-În final în anul 146 ,Roma cucereste definitiv Cartagena ,o arde si i-a majoritatea populat iei în sclaviei si rade după fata pămîntului acest străvechi si puternic imperiu.

    Citește mai departe