Rainer Maria Rilke - Elegie neterminată (Ultima formă a proiectului)
Nu lăsa soarta să-ţi nege copilăria,fidelitatea acestei cereşti, inefabile vârste, carece chiar pe captivul pierind în carcera sumbră,încă-l susţine, până la capăt. Căci dincolo de timp,ea stăruie-n inima noastră.Chiar şi bolnavului,când privirea lui fixă-nţelege că nu-i mai răspunde odaia,şi nici un lucru în jur, căci toate-s bolnave ca el,chinuite de febră, vindecabile totuşi – chiar şi lui îi mai dăruie copilăria roadele ei:în mijlocul unei naturi ce dispare, decade,singură ea mai păstrează proaspăt răzorul de flori.Dar nu e fără primejdii. Iluzia ce cu dantele şi vălurio face s-arate mai mândră, ne-a-nşelat doar o vreme.Nu e mai tare ca noi, şi nici mai cruţată;nici zeii nu pot să-i sporească puterea:Fără-apăraree ca şi noi, ca jivinele iarna, fără-apărare, ba şi mai f