Edu

  • Efectul Doppler... 462

    Unda emisă de o sursă de oscilaţii se propagă de la sursă până la receptorul care o detectează. Prin detectarea undei se înţelege măsurarea unei anumite mărimi caracteristice ei, de exemplu, frecvenţa undei. Dacă sursa şi receptorul sunt în repaus unul faţa de celalalt, frecvenţa undei măsurată de receptor este egală cu frecvenţa undei emisă de sursă. Aşa se întâmplă atât cu undele sonore cât şi cu cele luminoase. Dacă însă sursa de oscilaţii este în mişcare faţa de receptor, frecvenţa undei măsurată de receptor diferă de  aceea a undei emisă de sursa de oscilaţii. Acest fapt care se observă când sursa şi receptorul sunt în mişcare unul faţă de celălalt, se numeşte efectul Doppler; acest efect este foarte important atât în ştiinţă cât şi în tehnică.             Explicaţia efectulu

    Citește mai departe

  • Omul trupesc şi omul duhovnicesc în opera Sfântului Simeon Noul Teolog 426

    ...

    Citește mai departe

  • Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România 561

    Anul trecut pe vremea aceasta, românii protestau pentru întregirea familiei Bodnariu căreia i se furaseră cei cinci copii, lumina ochilor lor. O luptă grea, dar paşnică, împotriva hoților de copii, dusă în stradă, nu numai în România, ci în toate ţările în care s-au refugiat românii, fie din calea c...

    Citește mai departe

  • Poveste (Origami)... 479

    Într-un cătun de lume rupt, Trăiau în bordeiaş de lut, Singuri, săraci ca vai de ei, Doi bătrânei. Căsuţa lor cam pricăjită Era curată şi-ngrijită,Dar învelișul aplecat Era, de-a dreptul, fermecat. Când toamna ploaia îşi aduse Şi din pământ făcu noroi, Bătrâna-ncet pe plâns se puse: ”- Of, moşule, e vai de noi! Picioarele ne sunt desculţe, Tu n-ai iţari, iar eu n-am haină Şi vine-ndată baba - iarnă Omăt cât casa să înalţe.”Dar vorba şi-o sfârşi aici, Căci învelişul fermecat,În chip bizar, s-a preschimbat În cizme noi şi în opinci. Minunea nu s-a isprăvit Şi-acoperişul cel vrăjitO haină groasă deveni Cu nasturi mari şi arămii.Pe drept cuvânt, te trec fioriCând te gândești că, deodată, Din haină niște pantaloniSe arătară prima dată.Ce s-a-ntâmplat, e greu de spus,Însă aș

    Citește mai departe

  • Sub zodia anticorupţiei... 538

    În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această

    Citește mai departe

  • O hiperbolă și jumătate... 561

    Cu toate că nu-mi aduc aminte să fi mâncat în ambiția mamei un tort întreg, just to make a point, sau să fi adoptat două cățele, ale căror origini dubioase sunt reflectate constant în comportamentul… Mai mult

    Citește mai departe

  • Oda vinului... 554

    Jucăuşe se ating Umbrele de curcubeu Printre văluri de cristal Unde-aş vrea să dorm şi eu. Să plutesc printre rubine Şi să gust a lor dulceaţă, Să înot fără-ncetare, Să beau până dimineaţă. Să ridic în slăvi licoarea Ce-mi desfată… Read more ›

    Citește mai departe

  • Jocul destinelor... 559

    În a opta dimensiune, într-un loc pe care mintea omenească nu și-l poate închipui fiindcă până și imaginația omenească are limite, stăteau două creaturi albe ce emanau o lumină puternică care risipea întunericul pe distanțe uriașe. Era o liniște desăvârșită și se putea… Read more ›

    Citește mai departe

  • Introspecție... 524

    Amurg dezlănțuit în vise Un dor copleșitor de viață Sete de nemurire… Avidă și neîncetată căutare Îmi copleșesc întregul Eu… Sunt eu fărâmă dintr-un semizeu? ”Cine sunt eu?” Se creionează în fiecare zi în sufletul meu Și uneori rămâne impregnat… Read more ›

    Citește mai departe

  • Măşti... 554

    Pe-obrazul stâng eram murdară. Ştergându-mă insistent, Îmi făcui urâtă rană, Dar nu ca pe obrazul drept! Pe-obrazul drept aveam mereu O lacrimă nesecată Ce-o ştergeam s-o ştiu mascată, Crezând că-i de la supra-eu. Pe-obrazul drept acu-i o rană, Dar nu… Read more ›

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile