Regatul Podului – Danielle L. Jensen – Editura Storia Books – recenzie Titlu: Regatul Podului Titlu original: The Bridge Kingdom Traducere: Maria-Madalina The post Regatul Podului – Danielle L. Jensen – Editura Storia Books – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Citește mai departeAstăzi mi s-a împlinit un vis. Am fost pentru două ore student la Litere, ascultînd prelegerile unor profesori deosebiți, prilejuite de aniversarea a 160 de ani de la înfiintarea Facultăți
Citește mai departeHector și târfa Dumnezeu, vrăbiile și câteva pisici- fabulă în șapte tablouri Primul tablou Bãtrânul povestitor locuieşte într-o casã pierdutã printre ierburi şi arbori şi atât de veche încât, prin acoperişul ei, se poate auzi respiraţia de argint a singurãtãţii divine. E noapte sau aproape noapte şi s-ar putea spune cã un deget transparent deseneazã arabescuri pe oglinzi şi pe geamuri sau semnãtura indescifrabilã a timpurilor confuze. Ce a fost? Ce va fi? - se întreabã bãtrânul, umblând de colo-colo în cãutarea unui lucru mãrunt al cãrui nume vag este ascuns printre celelalte cuvinte. Ar avea nevoie acum de o semnificaţie, de un tâlc, de o frazã, de un final de fabulã, pentru a adormi: o încheiere convingãtoare, înainte ca neliniştea lunarã a pisicilor înfierbântate sã le urce iar pe cornişã. Acolo, ele scriu poveşti pline de viaţã, mãturând praful din lucarne şi jgheaburi, iar Cel de Sus, desigur, le poate citi, îşi spune povestitorul, cu o uşoarã invidie la adresa cozilor lor
Citește mai departeCarti cu pret redus - perioada limitata de timp Cautand prin librariile online, un teritoriu spre infinit, am ajuns la reducerile oferite de Elefant, de unde am si extras volumele de mai jos. Precizez ca acesta nu este un parteneriat platit, deci recomandarile sunt strict ale mele, in calitate de afiliat:
Citește mai departeHector și târfa Lemnul Cred cã mã cunoaşteţi, numele meu este Max. Deşi regizorul mi-a interzis sã folosesc securea, sub pretextul cã ar putea sãri vreo aşchie, cã aş putea rãni pe cineva, de luni în şir o pregãtesc pe ascuns, îi netezesc cu gresia tãişul impecabil, fãrã nici o ştirbiturã, o ung cu vaselinã pentru ca umezeala sã nu atace oţelul sclipitor, apoi o învelesc într-o hainã veche, cu cãptuşeala desfãcutã, o arunc în ladã şi trântesc capacul pe care sunt pictate grosolan scene din vodeviluri, prinţi palizi şi doamne opulente, cerşetori şi femei de stradã, castele, corãbii şi militari cu ţinuta în dezordine şi atât de multe alte tablouri noi sau recuperate din colbul istoriei, aranjez deasupra pledul peticit şi mã aşez peste toate astea cu evidentã şi naturalã mãreţie, mã cuibãresc, mã institui, mã pun, ca pe un tron, maiestuos, cu pipa atârnatã între buzele groase, vineţii, semnificativ arcuite pe mutra mea rotundã, buhãitã, serioasã, exact aşa cum pot fi vãzut în afişele z
Citește mai departeÎn fiecare an de ziua mea, Mike Godoroja, o personalitate artistică de excepţie cu care niciodată n-am schimbat faţă în faţă, nici măcar o vobă, îmi dăruieşte de ziua mea pe messenger un cântec. La primul dar, prietenul de pe facebook Mike, în o2 noiembrie 2014 mi-a trimis rugămintea de a avea o viaţă frumoasă. Ieri, când am împlinit trei sferturi de veac, am primit sute de mesaje.
Citește mai departeSalată de conopidă, Ciorbă de ştevie, Musaca de cartofi cu carne tocată de vită, Tartă cu brânză 1.Aperitiv: salată de conopidă: -1 The post Salată de conopidă, Ciorbă de ştevie, Musaca de cartofi cu carne tocată de vită, Tartă cu brânză appeared first on Literatura pe tocuri.
Citește mai departeInterviu cu autoarea Emma-Maria Ciobanu – ,,Când timpul stă în loc” -Personajele mele au personalități foarte puternice ce și-au cam găsit singure The post Interviu cu autoarea Emma-Maria Ciobanu – ,,Când timpul stă în loc”- Personajele mele au personalități foarte puternice ce și-au cam găsit singure drumul în poveste appeared first on Literatura pe tocuri.
Citește mai departeHector și târfa Conversația Ah, câtã rãbdare a avut sã o ţinã ascunsã de luni pânã sâmbatã, sã o protejeze de privirile lor curioase, pãstrând-o numai pentru sine cu gelozie, sã suporte în continuare glumele lor nesãrate, mereu aceleaşi, sã accepte cu o din ce în ce mai bizarã umilinţã cã este doar un prãpãdit, un om de nimic, doar era singurul dintre ei care încãleca în fiecare dimineaţã acelaşi pegas ruginit şi fãrã apãrãtori la roţi, semn clar de inferioritate, de decãdere socialã, parcã îi fãcea plãcere sã treacã drept un declasat, drept un paria, în timp ce, de fapt, el jubila în tainã pentru cã în fiecare searã aprindea felinarul şi se ducea sã se mai uite încã o datã. Adicã, în afarã de joi, când a rãmas la fabricã de serviciu la telefon. Paznicul, un bonom, l-a invitat sã serveascã nişte ţuicã şi un mizilic, era un moment foarte bun sã se cunoascã bine, sã se apropie între ei, deci n-avea cum sã refuze o invitaţie simplã şi promiţãtoare, mai ales cã era, deşi încerca sã
Citește mai departe...
Citește mai departe