Continentul Pierdut – O.G. Arion – recenzie Titlu: Continentul pierdut Autor: O.G. Arion Editura: Up Număr pagini: 694 „Continentul pierdut” este The post Continentul Pierdut – O.G. Arion – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Citește mai departevântul aiurit vânzător de praf amestecă zările un ...
Citește mai departeHector și târfa Boris Karloff, octogenarul Pentru toatã lumea, el fusese Vampirul. Şi, cu toate astea, cei care l-au cunoscut pot mãrturisi oricând cã a avut un caracter minunat, de modã veche, cã nu pierdea nici un prilej pentru a-şi exersa manierele de adevãrat gentleman, deşi porecla lui te îmbia sã crezi cã ai de-a face cu un om sângeros sau mãcar turbulent sau scandalagiu. Dar, de fapt, nu era vorba decât de înfãţişarea personajului, pentru cã Vampirul era foarte urât. Din consideraţie pentru el, prietenii se fereau sã îl numeascã astfel şi îi spuneau Boris Karloff. Nu i-a fost uşor sã treacã prin viaţã cu grotescul chip dãruit de naturã! Dar de-ar fi fost numai atât... Pentru cã Boris Karloff a mai avut, pe lângã cea fizicã, şi o particularitate metafizicã: era luat întotdeauna în serios. Când se adunã în grupuri, oamenii schimbã, de obicei, impresii neutre, care nu lasã urme în conştiinţe, nu produc modificãri în existenţe. Ei vorbesc despre starea timpului (apreciind drept
Citește mai departePrivire-napoi Peste toamna trecută Cântec din frunze În pădurea tăcută... Dintr-un calendar aştept încă o dată; să revină-n dar iarna întârziată. Sosesc într-un stol gânduri dintr-o vară şi vor să le-aştept pe-un peron de gară
Citește mai departeCând am citit prima dată „Demonii” tu erai o blondă cu ochii mari albaștrii îndrăgostită de un chitarist student la actorie iar eu eram un pârlit slăbănog tuns militărește coleg de liceu cu fratele tău… Ți-am spus atunci într-un moment de efuziune dramatică și demonstrativă cât de idiot a fost Dostoievsky să îl sinucidă pe […]
Citește mai departeHector și târfa BALADA LUI ARMANDO Ştia că repetă gesturile domnului Brezoi, în faţa aceluiaşi ghişeu zăbrelit, împodobit cu o perdea de tifon murdară şi parcă umedă, jilăvită de sudoarea aşteptării, afumată şi udă - deci, jegoasă chiar, plină de nedescifrate mesaje brodate în marginea rareori atinsă de degetele cu inele de tablă, ca nişte articulaţii mecanice, ale casierei prudente, smiorcăite, difuze în penumbra încăperii, nealcătuită decât sub forma micuţei gheare invizibile, şi numai în funcţie de orarul rarefiat, anunţat gâjâit în megafoane, ca un apendice al "Mersului trenurilor pe teritoriul Republicii România, de la 21 Mai 1995, la 20 Mai 1996" şi, uneori, sub forma unui piept foarte moale, lipit, practic, de feronerie, încercând să evadeze - să zboare? să plutească doar? -, dar împiedicat de cartonul gălbui înfipt cu boldul în jerseul de lână al banalităţii acestei imagini deprimante pe care i-o oferea, din când în când, umanitatea şi, cu toate astea, numă
Citește mai departeam sa spun o poveste acum cînd poveștile se-nchid în sinea lor mîngîindu-se pre sine cu sinele catifelat al uitării un fel de epitaf sau blestem un fel de amiază petrecută așteptînd călăreții întăncuiți și-n care vinul nu se mai simte sub tăcerea ce cuprinde orașul (iubita mea-și unduiește neliniștea-i peste ape) nici eu nu … Citește în continuare birkat hacoanim →
Citește mai departeSecretul din pădure – Kate Alice Marshall – recenzie Titlu: Secretul din pădure Titlul original: What Lies in the Woods Traducător: Alina The post Secretul din pădure – Kate Alice Marshall – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Citește mai departeOra de la miezul nopții ...
Citește mai departeRĂSTIGNIRI ȘI ÎNVIERI Răstigniri și Învieri sunt și Azi – cum au fost Ieri... dar Golgota-i tot mai sumbră : Crist învie – dar în Umbră... ...
Citește mai departe